Poezie
Floarea - potirul veșniciei
1 min lectură·
Mediu
În luminișul cald al primăverii
scântei se-aprind în ochii florilor,
o brumă le atinge-n faptul serii,
sărut perlat din buza norilor.
Iar somnul le cuprinde-n mreje line,
pe-aripa viselor zburând încet,
polenul aurește pe stamine
sub raza lunii, strălucind discret.
Spre dimineață toate, somnoroase,
rochițele cu rouă-și primenesc
și frunțile-și înalță, preafrumoase,
menirea pe pământ și-o împlinesc.
Petalele deschise duc lumină
în suflete, în inimă și-n gând,
mireasma și-o revarsă-n zi senină,
potirul veșniciei închinând.
O, parfumate flori, ne dați viață,
ne vindecați și sufletul pustiu
când, transformați în palidă paiață,
ne-ascundem ignoranța-n verde pliu.
Veniți la noi cu-a voastră frumusețe,
hrăniți-ne cu rouă ca un mir,
cu dragoste și cu delicatețe
să bem din al naturii viu potir!
001.642
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Curelciuc Bombonica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Curelciuc Bombonica. “Floarea - potirul veșniciei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/curelciuc-bombonica/poezie/14028109/floarea-potirul-vesnicieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.