Tu ești izvorul cristalin,
Tu ești al nopții cer senin,
Tu ești mireasma ce mă-nbată
Tu ești iubirea mea curată.
Tu ești primăvara sufletului meu,
Tu ești lângă mine la bine și la rău
Tu ești
Prin geamul casei eu privesc
Zăpada ce se-așterne
Și oamenii ce greu răzbesc
Prin marile troiene.
Noaptea vine liniștită
Aruncându-și mantia stelară
Zăpada pare poleită
De gerul care e
Lumina calda se revarsă,
Sub cerul primaveriii,
Totul incepe sa renasca
Dupa plecarea iernii.
Taranii isi fac curat
Prin curti si pe ogoare,
Cu plugul pleaca la arat
Pamantul sa si-l
În locul dintre dealuri,
Într-un ținut uitat,
La marginea pădurii,
Se află al meu sat.
Cu drumuri prăfuite
De timpul trecător,
Vezi casele-asezate
În mirificul decor.
Școala își deschide
Tu ești izvorul cristalin,
Tu ești al nopții cer senin,
Tu ești mireasma ce mă-nbată
Tu ești iubirea mea curată.
Tu ești primăvara sufletului meu,
Tu ești lângă mine la bine și la rău
Tu ești
Te gasesc in razele de soare,
Te simt in fiecare floare,
Te am aproape in fiecare clipa,
Esti viata care se-nfiripa.
Esti in albul florilor de crin
Esti in roua zorilor ce vin
Iti simt
Ti-as darui noaptea cu stele,
Dar zorii se ivesc.
Ti-as darui un buchet cu crizanteme,
Dar florile se ofilesc.
Ti-as darui al zilei astru
Dar el apune intr-una,
Ti-as darui din Voronet
Sunt un ratacitor pribeag,
Ce nu-si gaseste locul,
Calatoresc precum un mag,
Ducand cu mine totul.
Din vise, sperante si iluzii,
Pe care le-am trait din plin,
Nu dau socoteala lumii -
In
