Poezii

Prin geamul casei eu privesc Zăpada ce se-așterne Și oamenii ce greu răzbesc Prin marile troiene. Noaptea vine liniștită Aruncându-și mantia stelară Zăpada pare poleită De gerul care e

Tu ești izvorul cristalin, Tu ești al nopții cer senin, Tu ești mireasma ce mă-nbată Tu ești iubirea mea curată. Tu ești primăvara sufletului meu, Tu ești lângă mine la bine și la rău Tu ești

Tu ești izvorul cristalin, Tu ești al nopții cer senin, Tu ești mireasma ce mă-nbată Tu ești iubirea mea curată. Tu ești primăvara sufletului meu, Tu ești lângă mine la bine și la rău Tu ești

În locul dintre dealuri, Într-un ținut uitat, La marginea pădurii, Se află al meu sat. Cu drumuri prăfuite De timpul trecător, Vezi casele-asezate În mirificul decor. Școala își deschide

Ti-as darui noaptea cu stele, Dar zorii se ivesc. Ti-as darui un buchet cu crizanteme, Dar florile se ofilesc. Ti-as darui al zilei astru Dar el apune intr-una, Ti-as darui din Voronet

Sunt un ratacitor pribeag, Ce nu-si gaseste locul, Calatoresc precum un mag, Ducand cu mine totul. Din vise, sperante si iluzii, Pe care le-am trait din plin, Nu dau socoteala lumii - In

Te gasesc in razele de soare, Te simt in fiecare floare, Te am aproape in fiecare clipa, Esti viata care se-nfiripa. Esti in albul florilor de crin Esti in roua zorilor ce vin Iti simt

Lumina calda se revarsă, Sub cerul primaveriii, Totul incepe sa renasca Dupa plecarea iernii. Taranii isi fac curat Prin curti si pe ogoare, Cu plugul pleaca la arat Pamantul sa si-l