Poezie
Iarna
1 min lectură·
Mediu
Prin geamul casei eu privesc
Zăpada ce se-așterne
Și oamenii ce greu răzbesc
Prin marile troiene.
Noaptea vine liniștită
Aruncându-și mantia stelară
Zăpada pare poleită
De gerul care e afară.
Scârtie sub tălpi omătul
Totul e un imens pustiu
Începe să adie vântul
E frig,e noapte e târziu.
023.697
0
Versurile tale m-au teleportat inca din titlu in anotimpul alb. Am vazut geamul casei, zapada, oamenii.
Totusi, zapada si omatul e unul si acelasi lucru. A mers bine in rima dar nu stiu... e ceva care scartie. Poate zapada.:)
Eu am ceva cu finalul poeziilor :). Adica, de cele mai multe ori imi plac cel mai mult. La fel si aici, mi-a placut
Începe să adie vântul
E frig,e noapte e târziu.
Iti doresc succes si multa inspiratie!
Madim