Privind acum la malul mării
Nu ești nicăieri în asfințitul zării.
Parcă și-aud vocea veșnică a pierzării
Din jalnica durere a uitării.
Mă uit acum la apa liniștită
Și mă gândesc la
M-am trezit la hotelul Nordichouse. Eram într-o cameră cu pereți albi. În fața ferestrei se aflau draperii lungi și negre, cu model victorian, trase în așa fel încât doar o mică rază de lumină
Duminică, ora 6 dimineața. M-am trezit brusc din somn. Simțeam o neliniște, de parcă ceva nu era la locul lui. Mi-am deschis telefonul. Niciun mesaj, niciun apel. ,,Ce o fi fost cu el? Nici
În negura dimineții mă trezesc
Gânditoare, fără să zâmbesc.
Mă trezesc din nebunia somnului, cu-ale sale vise
Filozofice, fără sens, fără niciun înțeles
Cu-a lui fire de nostalgie scrise,
În
Era o după-amiază de toamnă târzie. Ploua de 2 zile, iar dacă te uitai pe fereastră copacii cu tulpinile fumurii îți dădeau impresia că aveau în adâncul lor vreun spirit demonic sau cine știe ce
CD