M-am trezit la hotelul Nordichouse. Eram într-o cameră cu pereți albi. În fața ferestrei se aflau draperii lungi și negre, cu model victorian, trase în așa fel încât doar o mică rază de lumină
Era o după-amiază de toamnă târzie. Ploua de 2 zile, iar dacă te uitai pe fereastră copacii cu tulpinile fumurii îți dădeau impresia că aveau în adâncul lor vreun spirit demonic sau cine știe ce
Privind acum la malul mării
Nu ești nicăieri în asfințitul zării.
Parcă și-aud vocea veșnică a pierzării
Din jalnica durere a uitării.
Mă uit acum la apa liniștită
Și mă gândesc la
Duminică, ora 6 dimineața. M-am trezit brusc din somn. Simțeam o neliniște, de parcă ceva nu era la locul lui. Mi-am deschis telefonul. Niciun mesaj, niciun apel. ,,Ce o fi fost cu el? Nici
În negura dimineții mă trezesc
Gânditoare, fără să zâmbesc.
Mă trezesc din nebunia somnului, cu-ale sale vise
Filozofice, fără sens, fără niciun înțeles
Cu-a lui fire de nostalgie scrise,
În
CD