Cristina Rusu
Verificat@cristina-rusu
„Kono matsu no shita ni tatazumeba tsuyu no ware - Stau /sub acest pin/ sînt un strop de rouă/ - haiku de Kyoshi Takahama”
Născută la 17.05.1972, la Iași. Facultatea de Litere "Al.I.Cuza", Iași Facultatea de Teologie "Dumitru Stăniloae", Iași În prezent redactor șef adjunct la revista "Kado - Calea Poeziei" - revistă de poezie, cultură poetică și spiritualitate euro-asiatică Membră a Societății Române de Haiku motto personal: Să fii bun, modest, să-L iubești…
versurile și poza Miramas împreună sunt într-un tot unitar bine închegat. Loredana zicea de versurile vizualelor că sunt bune. sunt versuri pliate exact pe foto. mulțumesc de semn
Florentina,
văd că ți-ai pus băiatul la treabă. trebuia să scriu acolo unul plus încă unul la participare. și Efesul tău e reușit. mersi,
bia
Pe textul:
„Orașe, oameni, viziuni" de Cristina Rusu
Pe textul:
„Orașe, oameni, viziuni" de Cristina Rusu
pozele sunt super. le-am așezat după lumină, fonturi închise și deschise, cu scris și fără scris. au o ordine. mulțumesc pentru Florența ta, mie orașul mi se pare extraordinar. alte teme, da, să mai veniți cu idei. mulțumiri pentru încurajare
Deea,
da, pozele 1 și 3 sunt lucrate fain. mulțumesc de semnul tău.
Cezara,
și mie îmi place Miramas, un oraș foarte liniștit, îți dă o stare bună și are un aer mai aparte. mulțumesc de participare
Dan,
nu avem defecte. Pisa să stea la locul ei așa strîmbă că așa e mai plăcută la vedere. bine ai venit cu noi. este singura epigramă din vizuală. mulțumesc
bia
Pe textul:
„Orașe, oameni, viziuni" de Cristina Rusu
e frumos să fim împreună, vizualele sunt foarte reușite.
Liviu, Angela,
eu cu pagina doar atît, iar voi cu munca. să vă felicitați pe voi pentru ce versuri frumoase și poze deosebite ați adus.
bia
Pe textul:
„Orașe, oameni, viziuni" de Cristina Rusu
la poemul doi în loc de file mergea pagini. nu stricai numărul silabelor. majoritatea poeților folosesc cuvîntul pagini, chiar este deosebit. file este omonin și cumva pare nepotrivit.
imaginile poemului sunt bune și se observă că aceste versuri sunt lucrate.
am vrut să te invit și la acea haiga în lanț dar ți-ai șters adresa. păcat că nu vrei să colaborezi cu nimeni
bia
Pe textul:
„de toamnă 2" de George Daryoung
Pe textul:
„Haiku (28)" de Florentina-Loredana Dalian
nici felinarul
nu-mi mai așteaptă pașii
pe vechea stradă
aceasta este poemul tău haiku, Doru
Doar felinarul -
mi-așteaptă de-acum pașii
pe vechea stradă
cred că se observă că sunt două poeme total diferite. se vede cu ochiul liber. Loredana a scris un poem trist, tu ai scris un poem firesc, normal. tu te poți întoarce oricînd pe acea stradă, ea nu se mai întoarce. la tine în poem nu există nici o negație și dacă ea ar scoate negațiile atunci ar fi alt poem, poemul tău și nu al ei. eu înțeleg că e bine să sugerezi unui autor să scoată o negație din cele două, dar asta numai în cazul în care nu schimbi forma poemului. tu ai schimbat forma poemului total, de fapt este o altă înțelegere, o altă viziune. e ca și cum am avea o temă și fiecare scrie ce vede el mai deosebit, unul vede mai pozitiv, altul în alt fel. nu știu de ce insiști tu că este bine de scos negațiile. poemul tău haiku este corect așa cum l-ai văzut tu. dacă Loredana ar fi scris ca tine înseamnă că nu mai era concepția ei. sper că ai priceput ce am vrut să spun.
bia
Pe textul:
„Haiku (28)" de Florentina-Loredana Dalian
bia
Pe textul:
„Haiku (28)" de Florentina-Loredana Dalian
ce mi-a mai atras atenția în acest poem este masculinul și femininul. două genuri masculine atrase de un gen feminin. doi băieți, unul mai mare și altul mai mic ce petrec mult timp lîngă vița de vie. poate fi considerată ca o mamă sau ca o soră mai mare. nu știu de ce m-am gîndit așa departe dar efectul masculin - feminin dă o altă nuanță deosebită acestui poem haiku.
copilul plînge. lacrimile pot fi boabe de struguri. el poate să plîngă pentru că via pe care o îndrăgește își pierde din farmec. ea nu va mai fi plină de rod, bogată ci doar pregătită de iarna care o va sluți. copilul plînge pentru că nu înțelege această taină a naturii, el își dorește ca lucrurile să rămână așa bune și frumoase. oare tatăl său va mai avea ce păzi după ce via va fi culeasă? este și o teamă împletită cu tristețea că lucrurile nu pot avea o formă fixă, starea de armonie și pace și liniște din casă poate dispărea atunci când via nu va mai fi plină de rod.
bucuria se transformă în tristețe și acel loc nu va mai fi pentru el un loc în care să își petreacă cel mai frumos timp. dispare și siguranța, copilul trece prin niște stări din care nu poate înțelege decît că mîine nu va mai avea ce pune pe masă acasă.
interesant este că tatăl nu suferă. poetul nu vrea să arate că tatăl se frămîntă pentru ziua de mîine. via poate fi comparată cu inocența. sigur că tatăl se gîndește ce va fi mîine dar nu are aceleași sentimente ca ale copilului, deși este atașat de această vie tocmai prin ochii fiului.
acest poem haiku nu este bogat in expresii care să ducă cititorul spre starea de reverie ci chiar îl trezește și îl așează în realitate. copilul nu plînge fals, nu poate face nimic fals pentru că în inima lui nu este falsitate.
bineînțeles că acest ultim vers poate fi interpretat de orice cititor așa cum dorește. acel plîns te lasă cu multe întrebări de final de poem.
luînd ca și cadru natural vița de vie culeasă nu mai are acel aspect plăcut. fiecare dintre noi se gîndește la o viță de vie și și-o imaginează în fața ochilor cînd este bogată, plină de poamă.
nu este un haiku care să scoată în evidență cel mai mult acest cadru natural ci mai degrabă sentimentul uman, starea interioară a unui copil îndrăgostit de un colțișor de viță.
mi-a plăcut mult acest poem.
bia
Pe textul:
„Cules de vie" de Gârda Petru Ioan
am trecut pe la tine
bia
Pe textul:
„Haiku (27)" de Florentina-Loredana Dalian
Pe textul:
„Ecou de toamnă" de Gârda Petru Ioan
eu personal l-am văzut așa
roua de cules -
țesută între struguri
pînza de paianjen
am trecut pe la tine
bia
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
la poemul 1 ai cimitir, cruce - rămîne doar unul și reușești să cîștigi semnificația versului. schimbă \"împrăștiind\"
la poemul 2 ai \"respirînd\" - schimbat la prezent, \"sîngele\" nu merge și \"pămîntul\" - merge nearticulat
la poemul 3 ai \"de-artist\" care nu prea merge, mai bine ar fi fost mîinile artistului, apoi ai trei verbe la gerunziu din care eu aș schimba \"poposind\"
la poemul 4 ai doar acel portocaliu în ton cu dovleacul, dar este un poem tanka cu o imagine bună
mult succes mai departe
bia
Pe textul:
„Tanka 1-4" de Mihaela Roxana Boboc
bia
Pe textul:
„Mozaic de toamnă" de Bezem Ana- Maria
bia
Pe textul:
„Ecou de toamnă" de Gârda Petru Ioan
Pe textul:
„Pe înălțimi" de Cristina Rusu
și mie mi-a plăcut tare mult imaginea și de aceea am vrut să lucrez un poem tanka. nu este o imagine luminoasă cu raze de soare și de aceea am preferat norii aducători de ploaie în context. poemele noastre se aseamănă tocmai pentru că am apelat amândouă la planurile exterior și interior. de la mine pleacă gîndul iar de la tine o parte de suflet, apoi revenim la planul exterior și intrăm în armonie cu natura. mulțumesc de semnul lăsat, mă bucur că ai venit prin pagina mea.
Ion,
observ că și tu ai compus la minut un poem tanka deși tu te ocupi cel mai mult de poeme haiku. poate este în premieră acest poem tanka scris de tine. la tine planurile din poem sunt mult mai calde și mai sensibile. mulțumesc de trecere.
bia
Pe textul:
„Pe înălțimi" de Cristina Rusu
fraza de mai sus este atac la persoană. ai grijă cum vorbești. nu meriți nici un alt răspuns.
trebuie argumente clare pentru a arăta dacă poemele de mai sus sunt poeme haiku sau nu.
Pe textul:
„Haiga de toamnă în lanț" de Cristina Rusu
drag, bia
Pe textul:
„Haiga de toamnă în lanț" de Cristina Rusu
Dumnezeu să îl odihnească
Pe textul:
„Mihai Leoveanu a plecat dintre noi" de ana parteni
Recomandat