Cristina Rusu

Cristian,

versurile și poza Miramas împreună sunt într-un tot unitar bine închegat. Loredana zicea de versurile vizualelor că sunt bune. sunt versuri pliate exact pe foto. mulțumesc de semn

Florentina,

văd că ți-ai pus băiatul la treabă. trebuia să scriu acolo unul plus încă unul la participare. și Efesul tău e reușit. mersi,

bia

avem poezie cu rimă împerecheată, cu rimă albă, sonet, epigramă și ghicitoare. e bine să fie și o ghicitoare aici, merge la fix. mulțumesc, bia

Traian,

pozele sunt super. le-am așezat după lumină, fonturi închise și deschise, cu scris și fără scris. au o ordine. mulțumesc pentru Florența ta, mie orașul mi se pare extraordinar. alte teme, da, să mai veniți cu idei. mulțumiri pentru încurajare

Deea,

da, pozele 1 și 3 sunt lucrate fain. mulțumesc de semnul tău.

Cezara,

și mie îmi place Miramas, un oraș foarte liniștit, îți dă o stare bună și are un aer mai aparte. mulțumesc de participare

Dan,

nu avem defecte. Pisa să stea la locul ei așa strîmbă că așa e mai plăcută la vedere. bine ai venit cu noi. este singura epigramă din vizuală. mulțumesc

bia

Emilian,

e frumos să fim împreună, vizualele sunt foarte reușite.

Liviu, Angela,

eu cu pagina doar atît, iar voi cu munca. să vă felicitați pe voi pentru ce versuri frumoase și poze deosebite ați adus.

bia

la primul poem puteai sa nu articulezi cuvîntul florile. merge mai bine nearticulat chiar dacă versul nu are silabele. poți strica un poem dacă ții cu dinții de silabe. ar fi mers mai bine un verb ca legătură între versul unu și doi la primul poem. dacă nu se citește cu atenție poate părea un haiku rupt.

la poemul doi în loc de file mergea pagini. nu stricai numărul silabelor. majoritatea poeților folosesc cuvîntul pagini, chiar este deosebit. file este omonin și cumva pare nepotrivit.

imaginile poemului sunt bune și se observă că aceste versuri sunt lucrate.

am vrut să te invit și la acea haiga în lanț dar ți-ai șters adresa. păcat că nu vrei să colaborezi cu nimeni

bia

tu ai scris mai sus: \"Ca să îndepărtez cele două negații, vin cu o variantă:\". păi aici este de fapt problema Doru, tu ai pornit din start să schimbi poemul. de ce să îndepărtezi cele două negații? de ce? păi tocmai ele au făcut acest poem atât de bun.

acesta este poemul haiku al Loredanei

nici felinarul
nu-mi mai așteaptă pașii
pe vechea stradă

aceasta este poemul tău haiku, Doru

Doar felinarul -
mi-așteaptă de-acum pașii
pe vechea stradă

cred că se observă că sunt două poeme total diferite. se vede cu ochiul liber. Loredana a scris un poem trist, tu ai scris un poem firesc, normal. tu te poți întoarce oricînd pe acea stradă, ea nu se mai întoarce. la tine în poem nu există nici o negație și dacă ea ar scoate negațiile atunci ar fi alt poem, poemul tău și nu al ei. eu înțeleg că e bine să sugerezi unui autor să scoată o negație din cele două, dar asta numai în cazul în care nu schimbi forma poemului. tu ai schimbat forma poemului total, de fapt este o altă înțelegere, o altă viziune. e ca și cum am avea o temă și fiecare scrie ce vede el mai deosebit, unul vede mai pozitiv, altul în alt fel. nu știu de ce insiști tu că este bine de scos negațiile. poemul tău haiku este corect așa cum l-ai văzut tu. dacă Loredana ar fi scris ca tine înseamnă că nu mai era concepția ei. sper că ai priceput ce am vrut să spun.

bia

în poemul haiku se folosește dubla negație pentru a întări imaginea. în acest poem este vorba de o părăsire totală a locului drag, definitivă fără nici o șansă de întoarcere. nici felinarul nici omul iubit sau locul în sine nu așteaptă o revenire. se poate interpreta ca o pierdere a cuiva drag sau ca o mutare dintr-un loc în care foarte mult timp s-a bătut la pas acea stradă. e o tristețe covîrșitoare în acest poem, sensul că nimeni nu mai așteaptă o revenire. e un poem melancolic de părăsire sau părăsit ca expresie. regretul că în acel loc nu se mai poate reveni este foarte bine redat de această dublă negație. se poate pune întrebarea oare nimeni nu mă mai vrea în contextul în care despărțirea de cineva drag a fost definitivă. putem împărți poemul în două. la prima vedere nu se văd clar cele două imagini. ai senzația că este o continuitate a imaginii cu felinarul dar nu este deloc așa. prima imagine arată viața parcursă,trăită pe acea stradă în trecut iar imaginea doi exemplifică noua viață care se desfășoară în cu totul altă parte cu un nou început. s-a pus doar din înțelesul poemului acel kireji. nu prea am văzut multe poeme haiku despărțite de un kireji luat din contextul poemului de aceea îl consider reușit și frumos.

bia

ai avut o stare de spirit tare bună dacă ai scris așa poem. planurile se îmbină foarte bine. îmi place primul vers pentru că e simplu și arată clar acțiunea. expresia toamnei este bine redată chiar din primul vers. faptul că ai adus un copil în imagine iar este bine, așează locul copilului într-un context bun, luminos, deschis. băiatul nu este aici un simplu lucrător sau un băiat care trece pe drum și observă strugurii din vie, el este un băiat care a stat poate zi de zi să vadă această vie cum a crescut și a dat rod. via are pentru el o semnificație aparte, posibil asocierea cu munca tatălui. tatăl vine în fiecare zi și păzește via, de acolo sunt banii pentru întreținerea casei. via depășește contextul unei simple podgorii, rolul ei este vital pentru o familie. poate că și bucuria copilului este în armonie cu natura. libertatea lui de mișcare și aerul curat îl face să iubească această vie și să o vadă printr-o formă de atașament. imaginea unei vițe de vie care se întinde pe o mare suprafață aduce un tonus pozitiv și chiar are un efect extraordinar pentru suflet.

ce mi-a mai atras atenția în acest poem este masculinul și femininul. două genuri masculine atrase de un gen feminin. doi băieți, unul mai mare și altul mai mic ce petrec mult timp lîngă vița de vie. poate fi considerată ca o mamă sau ca o soră mai mare. nu știu de ce m-am gîndit așa departe dar efectul masculin - feminin dă o altă nuanță deosebită acestui poem haiku.

copilul plînge. lacrimile pot fi boabe de struguri. el poate să plîngă pentru că via pe care o îndrăgește își pierde din farmec. ea nu va mai fi plină de rod, bogată ci doar pregătită de iarna care o va sluți. copilul plînge pentru că nu înțelege această taină a naturii, el își dorește ca lucrurile să rămână așa bune și frumoase. oare tatăl său va mai avea ce păzi după ce via va fi culeasă? este și o teamă împletită cu tristețea că lucrurile nu pot avea o formă fixă, starea de armonie și pace și liniște din casă poate dispărea atunci când via nu va mai fi plină de rod.

bucuria se transformă în tristețe și acel loc nu va mai fi pentru el un loc în care să își petreacă cel mai frumos timp. dispare și siguranța, copilul trece prin niște stări din care nu poate înțelege decît că mîine nu va mai avea ce pune pe masă acasă.

interesant este că tatăl nu suferă. poetul nu vrea să arate că tatăl se frămîntă pentru ziua de mîine. via poate fi comparată cu inocența. sigur că tatăl se gîndește ce va fi mîine dar nu are aceleași sentimente ca ale copilului, deși este atașat de această vie tocmai prin ochii fiului.

acest poem haiku nu este bogat in expresii care să ducă cititorul spre starea de reverie ci chiar îl trezește și îl așează în realitate. copilul nu plînge fals, nu poate face nimic fals pentru că în inima lui nu este falsitate.

bineînțeles că acest ultim vers poate fi interpretat de orice cititor așa cum dorește. acel plîns te lasă cu multe întrebări de final de poem.

luînd ca și cadru natural vița de vie culeasă nu mai are acel aspect plăcut. fiecare dintre noi se gîndește la o viță de vie și și-o imaginează în fața ochilor cînd este bogată, plină de poamă.

nu este un haiku care să scoată în evidență cel mai mult acest cadru natural ci mai degrabă sentimentul uman, starea interioară a unui copil îndrăgostit de un colțișor de viță.

mi-a plăcut mult acest poem.

bia

melancolie adîncă în poemul tău. plouă a tristețe. acel \"prea curînd\" a reușit să concretizeze poemul tău dîndu-i forma asta deosebită. prea curînd vin tristețile în toamna asta

am trecut pe la tine

bia

ba da, sigur că merge trecut la senryu, și treci la titlu haiku și senryu. ai rezolvat problema. am mai citit încă o dată poemele tale și sunt tare frumoase. îmi plac imaginile create și sentimentul trăit

ai imagine foarte bună și tot ce trebuie unui haiku

eu personal l-am văzut așa

roua de cules -
țesută între struguri
pînza de paianjen

am trecut pe la tine

bia

observ că ai experimentat versuri în așezare de poem tanka. se vede că abia ai început să scrii acest gen de poem. eu zic așa; scoate toate genitivele, dacă așezi unul nu e chiar o tragedie dar mai multe nu au efectul dorit. apoi, cuvîntul sînge este destul de dur pentru frumusețea unui poem nipon. el poate fi așezat în vers doar dacă poemul în sine are o conotație religioasă. văd că îți plac metaforele. în tanka poți jongla cu ele dar cu un anume ritm și tact. hai să zicem că acel portocaliu care cerne este puternic acolo, ar fi mers ceva mai ușor.

la poemul 1 ai cimitir, cruce - rămîne doar unul și reușești să cîștigi semnificația versului. schimbă \"împrăștiind\"

la poemul 2 ai \"respirînd\" - schimbat la prezent, \"sîngele\" nu merge și \"pămîntul\" - merge nearticulat

la poemul 3 ai \"de-artist\" care nu prea merge, mai bine ar fi fost mîinile artistului, apoi ai trei verbe la gerunziu din care eu aș schimba \"poposind\"

la poemul 4 ai doar acel portocaliu în ton cu dovleacul, dar este un poem tanka cu o imagine bună

mult succes mai departe

bia

aceasta este alegearea mea. luate în ordinea frumuseții lor ar fi 4,2,3. nu știu cît ai muncit la ele dar sunt frumoase.

bia

primul și al doilea sunt foarte reușite. al treilea parcă ar fi o epigramă pe scurt. la primul haiku ai ales foarte bine primul vers care a dat o nuanță diferită de ceea ce se aștepta cititorul. acel ecou poate apărea și ca o liniște dar și ca un vuiet al vîntului. te-ai gîndit bine. la al doilea ai reușit prin cele două cuvinte, \"sărmani\" și \"uitați\". te felicit pentru munca ta.

bia

două planuri, un anotimp și piscurile în depărtare. mulțam de trecere. bia

Magda,

și mie mi-a plăcut tare mult imaginea și de aceea am vrut să lucrez un poem tanka. nu este o imagine luminoasă cu raze de soare și de aceea am preferat norii aducători de ploaie în context. poemele noastre se aseamănă tocmai pentru că am apelat amândouă la planurile exterior și interior. de la mine pleacă gîndul iar de la tine o parte de suflet, apoi revenim la planul exterior și intrăm în armonie cu natura. mulțumesc de semnul lăsat, mă bucur că ai venit prin pagina mea.

Ion,

observ că și tu ai compus la minut un poem tanka deși tu te ocupi cel mai mult de poeme haiku. poate este în premieră acest poem tanka scris de tine. la tine planurile din poem sunt mult mai calde și mai sensibile. mulțumesc de trecere.

bia

\"sunt aproape la fel de evidente ca patetismul tau (daca ma intrebi pe mine, la fel de penibil)\"

fraza de mai sus este atac la persoană. ai grijă cum vorbești. nu meriți nici un alt răspuns.

trebuie argumente clare pentru a arăta dacă poemele de mai sus sunt poeme haiku sau nu.

tu vii cu mare alai de veselie în toamna aceasta. îți doresc să îți fie sufletul vesel și să ai o toamnă fără griji. mulțumim
drag, bia

încă o cruce de lumină sus.

Dumnezeu să îl odihnească