Cristina Rusu

poemul tău este bun și îmi place iddea de aici. ai găsit și o locație bună. este un haiku scris curat, dar nu mă împac cu adverbul încolo. încerc să îl înțeleg. cred că tu ai vrut să redai un colț liniștit unde nu vezi nici țipenie. să știi că acest adverb poziționat bine încheagă versul.

dacă mă gîndesc sub altă formă, sucind acest vers pot înțelege așa, undeva în altă parte de aici, de locul acesta nu este nimeni.

deci aici pe loc doar cioara pe felinar și mai departe încolo pustiu, adică nimeni. dar ca să nu scrii altfel și să faci totuși un joc de cuvinte ai ales felinarul și cioara într-un spațiu în care nu mai este și altceva, și \"încolo\" în alt spațiu ca să se vadă că nu e nimeni nici împrejur sau mai departe. primele două versuri arată de fapt pustiul prin înțelegerea lor ca un tot unitar, cioara zgribulită substituie vremea rea de afară, o vreme rece și neprietenoasă. pustiu aici, pustiu acolo.

oricum ideea este foarte interesantă. nu se folosește în haiku foarte des acest joc. uite că ai reușit cu un adverb să mă pui pe gînduri.

nu îți dai seama la prima citire ci mai trebuie revăzut ca să fie înțeles. te felicit

bia

..ce îți mai trece ție prin cap dar numai de poante te ții. am rîs la nebunia asta de aici. mi-a plăcut că ai intrat \"serios\" în subiect. ex \" Răspunse alteța: - Incarcă și taci!\". e tare de tot replica.

bia

toate îmi plac dar ultimul este scris ca la carte. un senryu bun și poanta la locul ei. real și corect acest poem. subiectul care l-ai ales, ce să îți spun, să fugi nu alta, dar te scapă gluma. aici gluma salvează, și faptul că nu ai ales acest subiect pentru haikuuri obișnuite înseamnă că și moartea mai poate sta la colț și să ne gîndim numai la viață.

am trecut pe la tine

bia

bătrînul cîntă așa cum făceau strămoșii lui cu trei mii de ani în urmă. m-am gîndit că lumina blîndă vindecă umerii slabi și de aceea am ales această construcție. mulțumesc de semnul tău Magda

bia

mulțumesc pentru semnele lăsate în pagina mea. așa am avut inspirația cu acest imn al lunii. lucrez la tanka de mai multe zile. poate că am reușit să scot ceva. mulțumesc pentru amabilitate

bia

Multe popoare au cîntece închinate lunii în festivalurile pe care le fac. În Japonia există festivalul de privit luna sau denumit si festivalul de mijlocul toamnei. Japonezii îi spun tsukimi. Tsukimi, admirarea lunii, este o sărbătoare legată de fazele lunii care are loc într-o noapte cu lună plină, a cincisprezecea noapte a celei de a opta luni, calculat după calendarul lunar. După calendarul gregorian, sărbătoarea cade la mijlocul/sfârșitul lunii septembrie. Tsukimi se mai numește și Chushu-no Meigetsu sau Jyugo-ya și provine dintr-o sărbătoare a culesului, originară din China, adoptată în Japonia în perioada Heian (794-1192). În această noapte se pun altare pe prispă sau în alte locuri din care este vizibilă luna și se aduc ofrande: tsukimidango (prăjituri din făină de orez), susuki (japanese pampas grass) și sato-imo. Festivalul constă din admirarea lunii și aducerea de mulțumiri astrului pentru recoltele bogate. În Japonia, în unele zone se obișnuiește să se țină o sărbătoare asemănătoare, în cea de-a treisprezecea zi a lunii a noua, numită Jyusan-ya (a treisprezecea noapte) sau Ato-no Tsuki (luna târzie), sărbătoare specific japoneză. Tot la mijlocul lunii septembrie, în vechime, cei din clasa samurailor ofereau mochi ca ofrande lunii, în ziua a șaisprezecea a lunii a opta, după calendarul lunar, în anul în care copiii lor împlineau 16 ani. Părinții făceau o gaură în mochi prin care copilul privea luna. În China festivalul lunii este denumit Zhong Qiu Jie. În fiecare an în a cincisprezecea zi a lunii a opta cînd luna este la luminozitate maximă chinezii serbează acest festival cu cîntece închinate lunii. În Thailanda este un festival al lunii care se cheamă Festivalul lunii pline. Festivalul se sărbătorește în fiecare an, la a douăsprezecea lună plină. Bărcuțele, făcute din lemn de bananier, sunt puse pe apă în credința că vor lua cu ele ghinionul celui care le lansează. În felul acesta, thailandezii încearcă să îmbuneze zeii apei și să își răscumpere păcatele. Unii localnici pun pe bărcuțe unghii tăiate sau păr, cu speranța că astfel vor avea parte de o viață mai lungă. O legendă thailandeză spune că dacă un băiat și o fată lansează împreună o astfel de bărcuță vor rămâne împreună toată viața.

mulțumesc pentru semnul tău Călin. cred că acum vei ști mai multe despre cîntecele adresate lunii.

Vanghelie? el e in stare de asa ceva, pluralismele si conjugarile lui. glumesc desigur

m-am gandit si eu la Observator sau ceva de observatie dar zgura chiar nu stiu la ce s-ar potrivi. cu zgura aia nu ma impac. habar nu am ce ar putea fi. umflatura m-a dus cu gandul la o lentila..ceva. toate se potrivesc dar zgura nu. poate nu merge zgura Ioane. ma gandesc la ceva legat de vapoare, un instrument.

poate un telescop sau ochean...dar cu zgura nu știu ce este..mă mai gîndesc

este un haiku corect. ai tu ce ai cu gerunziile și nu vrei deloc să renunți la ele. în rest, planurile sunt corecte, legate între ele. este un poem inocent, sperăm că sania va putea ieși din zăpadă ca să ajungă la copiii cuminți. faptul că ai pus la versul doi adjectivul \"drag\" ai îndulcit poemul. este un haiku bun

mai trec pe la tine

bia

...dar totuși versul trei nu se potrivește atît de bine contextului, și asta pentru că nu avem un lac unde se reflectă stelele. de pe carul cu fîn într-adevăr se vede foarte frumos cerul. cred că la asta te-ai gîndit. hai încearcă să cauți alt verb la versul trei ca să nu pierzi poemul. el chiar este frumos și îți dă o stare de liniște, fînul cosit miroase frumos. poate înlocuiești peste și odihnesc. imaginea este foarte bună și să te ții de ea. fînul și cerul sunt bune acolo. poate vrei să îl mai lucrezi.

bia

ar fi mers și ca poeme haiku, dar știu că nu ai vrut să riști. singura mea obiecție ar fi la poemul doi. ai și fulgi de nea care sunt albi și cuvîntul albi. în rest nu văd nimic incorect aici. dacă schimbi acolo la versul trei încearcă să pui un szbstantiv. sau lasă numai munți articulat eventual. rectifică topindu-se, acolo o cratimă, că e gerunziu cu reflexiv. sau pune verbul la prezent sau participiu. primul fulg de nea se topeste sau topit. mai trec pe la tine

bia

un tablou de iarnă, vîntul spulberă fulgii în toate părțile. acel joc de-a ascunselea este doar din cauza vîntului. dacă ar fi lipsit vîntul atunci aș fi spus că nu are nici o bază versul trei. deci, vîntul susține versul trei. chiar dacă exprimarea pare puțin mai deosebită pentru planul simplu al unui poem haiku, eu zic că nu este nimic care să pară aici ieșit din tiparul haiku. versul trei este undeva la limită ca să zic așa, dar nu forțează nimic și nu trimite poemul în sfera magică ci îl lasă ancorat în realitate. nu mă deranzează ceva aici pentru că nici planurile nu se bat cap în cap, dimpotrivă, ele se completează. eu zic că primul vers susține poemul și vîntul acela are un rol de a menține versul trei în picioare. asta este părerea mea. la prima citire mi-a plăcut, la fel și la a doua.

bia

dacă le citești fugitiv par ok, dar dacă intri puțin să le aprofundezi sunt unele inadvertențe. toate au kigo, au kireji, au planuri bune. pînă aici totul bine. eu vreau să îți arăt altceva. la primul poem tu ai așa

cade o frunză-
în urciorul încă plin
tremură luna.

ne putem întreba unde cade frunza. sigur tu nu ai vrut să arăți că această frunză cade în urcior. o frunză cade pur și simplu. compoziția poemului naște întrebări. cînd citești repede te întrebi unde se mai vede luna dacă în urcior este o frunză. sper că înțelegi ce vreau să apun. știu că tu nu ai vrut să evidențiezi decît o frunză la întîmplare dar în poemul tău se poate înțelege altceva și asta pentru că tu ai așezat urciorul aproape de acea frunză care este în cădere. poți schimba primul vers. să nu se facă asocierea urciorului cu frunza.

la al doilea poem

noapte la bunici-
din ciutura fântânii
vărsată luna.

la fel ai aici cuvîntul noapte și cuvîntul ciutură. ciutura este o găleată. putem presupune doar că acea găleată e vărsată, adică nu stă în picioare. nu ne putem imagina că cineva scoate noaptea apă de la fîntînă , ci doar găleata a fost răsturnată ultima oară cînd cineva a scos apă și de aceea se vede și luna vărsată. pare cam forțat luna vărsată, dar dacă o asociem cu ciutura nu dă rău. și aici ai tenta aceasta de imagine puțin forțată. aș schimba cuvîntul noapte. tu să nu mă înțelegi greșit, dar și planurile cînd le asociem trebuie să fie în concordanță. să se potrivească imaginea.

la poemul trei

lătrat de câine-
în apa din ciutură
o lună plină.

ai două planuri, dar după părerea mea nu cred că se potrivește acel lătrat de cîine cu planul doi. eu personal aș fi pus altceva legat de natură, cer, vînt, orice, mai ales că luna plină este kigo de toamnă. scriam ceva cu toamna. cred că cel mai bine ar fi mers ploaia, pentru că ar fi fost în opoziție cu apa din ciutură sau vîntul. mergea un alt element aici. combinația lătrat și apa din fîntînă nu este corectă. lătrat merge cu lumini la geamuri, adică se trezește cineva că aude un cîine lătrînd, sau mergea ceva cu o poartă, un gard. știu că tu ai vrut să scrii despre noapte în opoziție cu lătratul, așa probabil ai gîndit, dar apa ce facem cu ea? că tu acolo ai apă.

ultimul poem haiku este bun și corect. ai ambele planuri foarte bine aspectate.

am trecut prin pagina ta,

bia

da, un haiku corect aici la tine. ai kigo, cele două planuri bine aspectate. ai și anotimpul. ai reușit și nu l-ai terminat în verb, și aici este bine. mie personal mi-a plăcut acest poem deși este unul trist. m-am obișnuit să găsesc în pagina ta poeme triste. acest poem se poate interpreta în mai multe feluri dar tot trist rămîne. să sperăm că în viața reală nu este totul în zadar și sărbătorile vor veni fericite. ce am mai observat eu la tine este că folosești mult gerunziile. aproape în fiecare haiku la tine găsesc gerunzii. știu că Șerban Codrin folosea mult gerunziile, dacă tu ești formată la școala lui înțeleg. gerunziile sunt bune numai în cazul în care vrei să scapi de prepoziții, ele ajută. eu am fost nevoită la ultima tanka să folosesc un gerunziu că să accentuez trecutul, prima dată am pus verbul la prezent și apoi am schimbat, ar fi fost o taka ruptă cu un verb la prezent, așa că am folosit un gerunziu. în general prezentul și viitorul sunt mai bine asimilate. în toată poezia modernă se folosește mult timpul prezent. am ieșit puțin pe margine cu explicațiile, personal nu am nimic împotrivă pentru folosirea gerunziilor rar, uneori chiar e nevoie de ele, dar nu permanent.

poemul tău îmi place este corect și are acea tristețe atît de bine primită în haiku.

am trecut pe la tine

bia

încerc să îți explic de ce nu este poemul tău haiku. nu are nici kigo (anotimpul), pădure simplu nu reflectă anotimpul, nici kireji ( liniuța ce desparte cele două planuri) și nici două planuri înțelese, ultimul vers este continuarea la celelalte două. la tine aici este doar o frază care sună așa, Peste pădure la focul de tabără foamea adună. dacă vrei să lași un schelet de bază și să refaci, atunci ai aceste cuvinte, \"pădure/la focul de tabără\", restul poți reface. acel \"peste\" nu merge pentru că nu este asociat corect, focul de tabără peste pădure nu merge deloc. ai versul doi și o parte din versul unu și poți da o formă ca să sune a poem haiku. sau schimbi încadrarea și pui tristih, versuri libere. dacă îl lașă așa și nu schimbi nimic, atunci duci în eroare pe cei care citesc și poate unii vor crede că așa se scrie haiku. încerc un exemplu ca să știi ce îți lipsește.

pădure toamna -
la (pe) focul de tabără
vreascuri uscate

cu prietenie,

bia

la prima vedere poate părea un poem fără cusur. primele două versuri sunt bune și au putere sa susțină poemul, dar la versul trei mă așteptam să faci o corelație cu pămîntul pentru stabilitate. este un sentiment nedictat de nimeni, mai mult o simțire cînd faci anumite corelații. frunzele nu au treabă prea mare cu stelele și știi și tu asta, deși nu am neapărat o problemă că tu ai corelat așa, dar totuși pentru o mai bună formă, un bun aluat ar fi mers corelația cu pămîntul sau cu un anumit element al naturii, ploaie, vînt. tot ceva legat de cer dar nu forma clară a cuvîntului stele. dacă mă gîndesc să caut o asociere tot nu îmi vine să spun stele - frunze. poate părea bizar. hai să rotim acest poem al tău, căci rotirea este bună pentru a-l vedea pe toate părțile. aceleași stele/ pe uliți frunze sau frunze pe uliți și stele, nu pot să îl răsucesc. în poemul haiku e bună de făcut această răsucire ca să vedem omogenizarea și versul 3 să aibă o oarecare potrivire cu primul vers sau cu cel de-al doilea. încearcă să schimbi ultimul vers și o să iasă ceva negreșit mai bun ca formă și potrivire. este nevoie de o curgere nu neapărat de planuri opuse așezate fix să se potrivească. eu știu ce ai gîndit, frunzele efemere, le poartă vîntul, stelele fixe. pentru frumusețea unui poem e nevoie de o curgere firească, ceva molatec și frumos, de o potrivire clară. te mai gîndești și vezi singur ce trebuie făcut. eu zic că o nouă încercare nu strică ci ajută.

mai trec pe la tine

bia

este un haiku frumos dar foarte trist. ai reusit sa asezi in asa fel cuvintele incit sa dai o stare emotiva. batrinul sta afara in frig iar in case este caldura si lumina. este bun contrastul aici

am trecut pe la tine
bia

ambele tale poeme haiku sunt corecte. singurele obiecții care le am sunt la fluturii din titlu, care nu își au rostul, apoi la poemul doi poți înlocui \"arzândă\" cu altceva. poate \"soba caldă\" era altceva sau ca să ai silabele \"soba fierbinte\". gerunziile nu merg atît de bine în poemul haiku.

mai trec pe la tine

bia

îți dai seama cît de greu este să găsești pentru haiga sau taiga poze deosebite. eu personal nu cred că pentru poeme de lirică niponă poți folosi orice poză. îți dau un exemplu, am o poză frumoasă cu nuferi, dacă aș fi așteptat să fac eu personal poza nu cred că aș mai fi ajuns să o fac. nu am de unde să scot nuferi. plus că pozele trebuie să aibă ceva aparte. trebuie să ne legăm de elemente ce nu le avem mereu la îndemînă, lac, rațe, baltă, stuf, cîmp, pin, vulturi, lotuși, bonsai, berze, lună, mare, pescăruși, bambus, meri, cireși etc. nu poți găsi atîtea poze și trebuie să te mai pricepi și la forografie ca să scoți poze foarte bune și de calitate. nu orice element are ce căuta în haiku cum ar fi bloc, magazin, stradă înțelegi tu. normal pentru acest fel de poeme trebuie desene. și asta este greu pentru că impune o anumită măiestrie. noi ne bucurăm de frumusețea pozelor care le găsim, valoarea constă în poemul scris. mulțumesc de semn

bia