calm 2

imaginea este frumoasă, dar
în loc de unduieri:unduiri și
versurile 3 și 4 personifică un fenomen al naturii.

Cu prietenie

îți mulțumesc pentru observație, am schimbat și ai dreptate, versurile 2, 3 personifică într-un fel natura dar cred că sunt nuanțe în care nu afirm ci meditânt așa am văzut imaginea.
cu prietenie,
george

un tablou de iarnă, vîntul spulberă fulgii în toate părțile. acel joc de-a ascunselea este doar din cauza vîntului. dacă ar fi lipsit vîntul atunci aș fi spus că nu are nici o bază versul trei. deci, vîntul susține versul trei. chiar dacă exprimarea pare puțin mai deosebită pentru planul simplu al unui poem haiku, eu zic că nu este nimic care să pară aici ieșit din tiparul haiku. versul trei este undeva la limită ca să zic așa, dar nu forțează nimic și nu trimite poemul în sfera magică ci îl lasă ancorat în realitate. nu mă deranzează ceva aici pentru că nici planurile nu se bat cap în cap, dimpotrivă, ele se completează. eu zic că primul vers susține poemul și vîntul acela are un rol de a menține versul trei în picioare. asta este părerea mea. la prima citire mi-a plăcut, la fel și la a doua.

bia

întotdeauna m-a impresionat. e o vibrație liniștitoare parcă tămăduitoare. Cristina, mă bucur că ai ”văzut așa” :).

george

calm și liniște aici
avem cele două planuri, avem respectate canoanele de bază ale haiku-ului, deci putem vorbi despre un haiku reușit

specialiștii în domeniu mă pot contrazice sau nu...

aprecieri!

multă stimă,
teodor dume,

Îți mulțumesc pentru apreciere, te mai aștept.

George