Cristina Rusu

cred că ai făcut legătura între flăcări și irosire, ca ceva ce se pierde pe parcursul vieții. sau poți să îmi spui tu de unde ți-a ideea venit cu flăcările. nu e rea ideea dar tu poți mult mai mult. 1 și 3 sînt împreună, partea a doua e altceva

salutări, bia

te plimbi pe tot globul pămîntesc cu dragostea în brațe. îmi plac speranțele spre tot ce urmează în bine. e un poem care începe frumos și mi-a plăcut ce am citit aici.

am trecut pe la tine, bia

ideea cu fratele mai mic este bună și uite că versurile au ieșit unele după altele, ca din fîntînă. titlul poate surprinde. nu se așteaptă nimeni la semnificația care i-ai dat-o aici. ai cursivitate. lumea care nu s-a obișnuit încă cu ce scrii tu, să treacă prin pagina ta să mai citească o poveste împletită între trecut și prezent.

am trecut să te salut, bia

este un poem bine conturat. nu m-am așteptat la așa un final. tocmai cu asta surprinzi. sîntem ca niște copii, ne dorim finaluri pozitive pentru cei ce sînt ai noștri. mi-am amintit că am văzut un film despre doi copii care se jucau despărțiți de un gard. unul era în lagăr, evreu, iar celălalt german, fiul celui ce se ocupa de lagăr. inocența acestor copii m-a impresionat. își puneau întrebări unul celuilalt, tu de ce ești mereu în pijamale și nu ai voie să ieși de aici etc. copilul german îi aducea mîncare celui evreu și jucau șah prin gard. totul pînă într-o zi cînd copilul german și-a dorit să vină și el în vizită și i s-a făcut rost de o pereche de "pijamale". a intrat prin spărtura din gard și au mers să facă un tur. tocmai atunci a început ploaia și un ofițer îi băga pe toți înăuntru, dar copiii nu știau că în acea zi se dăduse ordin să fie toți gazați. au crezut că îi adăpostesc de ploaie. mama copilul german a văzut că fiul ei a dispărut și au început cu toții să îl caute. l-au găsit dar prea tîrziu, fusese gazat împreună cu ceilalți. împreună cu niște colegi făceam comentarii pe marginea filmului și unul din ei mi-a zis că a fost impresionat cum copilul german a avut așa un ghinion și a fost gazat. m-am gîndit la ce a spus, dar de fapt doi copii au fost gazați. adevărat că impactul a fost atît de puternic că nimeni nu s-a mai gîndit și la copilul evreu. un film dur. așa și în poemul tău. mama a plecat și acel mormînt a fost dat altcuiva.


felicitări pentru cum duci povestea pînă la capăt cu această serie cu magiun. bia

ai imagini deschise și poemul se citește ușor. mi-a plăcut petecul de viață împărțit între cei doi, și că regretele nu sînt furioase. nu pare o singurătate cu suferință aici în poemul tău, ci mai degrabă ceva așteptat și înțeles.

am trecut pe la tine, bia

eu știu că tu ești bunic și te mîndrești cu nepoții tăi. știu că le citești mereu povești. în primă fază m-am gîndit să construiesc unul din poeme în așa fel încît să se înțeleagă că bunica nu știe să citească și copilul îi citește ei, dar m-am răzgîndit după ce am privit cu mare atenție fotografia. mi-am dat seama că cele mai importante elemente aici sînt iubirea și acel apus. mulțumesc de semnul tău


cu drag, bia

ești drăguță că ai trecut și pe la mine. adevărul este că imaginea mi-a plăcut foarte mult. am fost oarecum surprinsă să văd o imagine atît de reușită, bunica îl caută pe nepot în cap de păduchi. este o imagine emoționantă și fotograful a surprins bine și momentul din zi dar și naturalețea persoanelor din cadru. ambii cu picioarele goale. probabil că pe acea bancă s-a stat în multe seri, iar peisajul este încîntător. bunica își iubește mult nepotul și această iubire pot să spun că este cea mai împlinită, mă refer la relațiile din familie. întotdeauna copilul va purta în sufletul lui o bunică sau pe bunici, ca pe niște icoane. am încercat să caut lumina care să inunde această iubire. mulțumesc pentru semnul tău.

cu drag, bia

este un poem tanka clasic și să știi că acel plescăit l-am folosit special ca să întăresc doar cadrul natural, fără oameni împrejur. sigur că și Basho l-a folosit într-un poem haiku, dar și mulți alți poeți japonezi și nu numai. în general diminețile sînt liniștite și atunci chiar se pot auzi și cele mai mici zgomote ale naturii. plescăitul mai sugerează că zgomotul în sine este numai pentru cîteva secunde, ca apoi să se instaureze din nou liniștea. mulțumesc Nicolae că ai trecut pe la mine.

Sărbători fericite în continuare, bia

ai aici un contrast foarte subtil. este un haiku cu cele două planuri foarte bine aspectate. nu are forță sau să lase impresia de stagnare a clipei, dar poemul dă emoție. ușor de găsit două planuri contrast mai simple, copil/ bunic, tînăr/bătrîn. poate că această alegere a celor două substantive e mult mai bună. și nu numai atît. este vorba de viață și moarte. copacul este înmugurit și viața palpită în flori și apoi fructe. bunicii nu mai sînt. pozele lor prăfuite pe undeva printr-un album aduc amintiri. la prima vedere poate părea un poem simplu, dar nu este. eu pun bază pe construcția lui, care e bine aleasă. apoi putem să vorbim și despre fragilitate. ambele substantive sînt alese cu grijă și au această fragilitate. este emoție și în acei muguri mici, dar și în privirea din acele poze.

Sărbători Pascale fericite Cezar.

un gînd bun. bia

ți-a mai venit ție o idee despre cum e dorul. papucii cu trei mărimi mai mici m-au dat gata. oare cînd îmi va fi dor de cineva să mă gîndesc la asta? cu punctul de lumină chiar e frumos acolo, cele două versuri. mă așteptam să lungești dorul cît o zi de post, dar uite că ai venit cu un poem mai concentrat.

e rău tare cînd ți-e dor de cineva cu papucii așa de strîmți :)

Sărbători Pascale fericite, măi dorule

bia

la primul poem cititorul nu e surprins. este un poem constatare. ideea nu e rea, poate trebuia un contrast. al doilea este un poem bun. plăcut acel cîntec al ciocîrliei, iar țăranul ară pe ogor. este un tablou de primăvară deschis spre înalt și plin de optimism. la al treilea poem trebuie lucrat la ultimul vers. ai idee bună, dar poți folosi altceva alături de substantivul speranță. "mai dă" pare mult prea familiar. poate ceva literar ar fi fost mai plăcut. un poem bun este cel la care lucrezi să iasă bine. eu ți-am mai dat unele sfaturi la poeme, important este să le lucrezi din nou, și să cauți cea mai bună formă de exprimare și armonizare a cuvintelor. uneori este nevoie de o mică modificare. trebuie să arăți că muncești să refaci structura unui poem, dacă pe alocuri are ceva nepotrivit.

mult succes în continuare, bia

e mult mai bun finalul, așa cum spune și Angela, parcă nu ar fi mers ceva melodramatic. văd aici o dorință de a căuta dragostea acelei femei prin orice mijloace. prin babe și descînturi. o formă de iubire posesivă, dar nu agresivă. ai optat pentru rimă și te-ai dus pe o linie grea, dar ți-a ieșit. oricum să știi că poemul îl citești dintr-o suflare, o fugă intensă. este exact genul de poem pe care tu îl rescrii într-o formă sau alta, această căutare, încercare, pasiune,de a elogia femeia. și asta nu e rău deloc.

am trecut să te salut, bia

salcîmii plini de rod și totuși cei doi îndrăgostiți tăcuți, adică rodul iubirii lor oarecum pălit. interesantă viziunea ta. poate aș fi schimbat la primul vers și aș fi pus altceva lîngă substantivul noapte.

succes, bia

poemul al doilea este cel mai bun. și verificat clar cu realitatea. sînt multe profesoare fete bătrîne. primul este mai subtil dar destul de bunișor, iar la al treilea aș putea să zic că, plimbăreț cum ești tu prin parc ai văzut o madamă singură și imaginația ta a zburat...

am trecut să te salut. ai și tu niște idei tare năstrușnice de făcut haikuuri

bia

Ai văzut ce fotografie ți-am dat, te-am trimis în stațiune. Sînt multe de văzut în Kinosaki. De-a lungul rîului Otani-gawa, ce străbate orașul, sînt restaurante unde se servesc mai multe rețete de crabi și fructe de mare, foarte delicioase. Orașul se poate numi sfînt, pentru că zona a fost descoperită de un călugăr Dochi-Shonin, prin sec al VIII-lea. Kinosaki este înconjurat de munți vulcanici. Pe o parte a munților este o porțiune ca o masă de bazalt ce s-a format din lavă întărită de 65 metri lățime și 42 lungime, în care se deschid două peșteri Byakko-do - Peștera Tigrului Alb și Seiryu-do - Peștera Dragonului Albastru. Mulțumim că ai fost cu noi.

cu drag, Bia

Ottilia,

Îți mulțumim că ai pășit aici, alături de noi tiptil; să nu ne trezim din această meditație, contemplare, să rămînem în oaza limpede a scrisului curat. Adevărat că aici oamenii sînt cuvinte și îi putem cunoaște din poemele pe care le-au dăruit. Chipul frumos și lucrul îngrijit îl vedem în fiecare zi, în tot ce se răsfrînge din viața japonezilor. Totul la ei este îngrijit. Casa, grădina, în special vorbirea (la puține popoare dialectul este atît de îngrijit, și modul de adresare este atît de atent), orașele, minunatele locuri istorice. Așa trăiesc ei și sînt un model pentru fiecare dintre noi. Punem crizantema ta galbenă alături de cea din lac cu poemul, să rămînă în suflete poeților de aici ca o frumoasă amintire.


Anni- Lorei,

Japonia, în special orașul Kyōto are ceva magic, și după cum spun cei care au călătorit acolo, îți trebuie luni de zile să cuprinzi toate locurile interesante. Ei au și foarte multe festivaluri, care atrag în medie foarte mulți turiști. În fiecare oraș găsești festivaluri diferite, celebrate în fiecare anotimp, în funcție de istoria și tradițiile locului. Meritul japonezilor este acela că au știut să păstreze aceste locuri deosebite și să le îngrijească cu mare atenție. Foarte multe clădiri, temple, grădini sînt înscrise în Patrimoniul Mondial, și sînt Comori Naționale ale acestei țări. Rar poți găsi o țară care să aibă atîtea comori păstrate și protejate de-a lungul timpului. Cînd l-am întrebat pe Marian ce i-a atras atenția cînd a fost în Japonia, mi-a spus că politețea excesivă a oamenilor și calmul. Pentru un european este greu să se obișnuiască cu așa o politețe, chiar așa s-a exprimat el, că poate fi luată drept excesivă - asta spune ceva despre un popor. Mulțumesc Anni pentru crizantema ta. O vom păstra cu drag împreună cu cea a Ottiliei, amintire, mereu la întîlnirea în aceste pagini ale agoniei.

cu drag, Bia

Între cedri, pe dalele de piatră ne dăm întîlnire cu toții la ceai..frumos poemul tău Tincuța. Observ că și la tine dragostea susură ca un izvor. De data aceasta am să te așez lîngă Ioana Geier, în acest loc sacru, și împreună să ascultăm miile de suntete din văzduh, căci aici se aude cu totul altfel. Mulțumim că ni te-ai alăturat.

cu drag, Bia

Mulțumim Magdalena pentru participare și pentru că nu ai venit singură, am completat buchetul de crizanteme cu poemele invitaților tăi. Și mie mi-a atras atenția poemul lui Mike Montreuil, pentru că are un mesaj puternic al dragostei în el. În multe temple din Japonia se celebrează căsătorii în stil tradițional, și acolo, în acel loc sacru, cei care se iubesc intră pe Poarta Karamon împreună pentru totdeauna. Sînt foarte multe porți de acest fel în Japonia, unele avînd chiar semnificații istorice deosebite. Deși termenul de karamon a plecat din China, japonezii au încoroporat unele elemente chineze în istoricul lor. La templul Chion-in din zona Maruyama (sediul școlii Jodo) găsim cea mai mare poartă de templu din Japonia. Este o poartă deosebită cu două niveluri, sanmon, în fața întrării principale, are 24 de metri înălțime și cel mai mare clopot dintr-un templu. Pe deal la mormîntul preotului Honen (cel care a fondat Școala Jodo în 1170)este o poartă Karamon făcută în 1633, deosebit lucrată și împodobită cu mare măestrie.

Un alt poem care este dedicat strămoșilor și celor opt spirite divine ce au murit în circumstanțe nefericite, este cel al lui Cezar Ciobîcă. Nu se poate trece cu vederea un poem atît de subtil. Este cu adevărat un poem meditativ, lin, și foarte inspirat. Acel dangăt de clopot parcă trezește acele spirite, pentru a face bine, iar puful plopilor atinge pietrele lor funerare printr-o mîngîiere. Foarte bun poem Cezar și te felicit pentru creația ta. Mai găsim bătaia clopotului și în poemul Angelei Mamier, dar ea este ca o trezire a sufletului, o plecare a sufletului spre înalt, ca să descopere pacea interioară, adevărul în sinceritatea inimii. Imediat ce se intră în Templul Kōshō-ji, poarta în formă de liră cu povestea ei, trimite vizitatorii spre o altă lume necunoscută. Toate poemele tanka din acest lanț au cîntat dragostea și poemul Laurei a adus acea forță a iubirii împlinite, căci rădăcinile iubirii aici, sînt adînc înfipte în granitul insulei, ca să nu se clatine această iubire.

cu drag, Bia

Ai venit cu un poem bun. Și s-a potrivit perfect cu locul, pentru că Palatul Imperial are porțiuni ce nu pot fi vizitate. Sobrietate, liniște, doar țipătul cocorilor ajunge dincolo de ziduri. Partea unde se întinde parcul este departe de locurile unde se fac ceremoniile. Mulțumim de participare

cu drag, Bia

Incontestabil că avem în spațiul românesc comori spirituale deosebite. Sufletul poate transcende spații și poate rezona în locuri care au încărcătură energetică și spirituală foarte mare. Mulțumim de participare și răbdarea în ale cetirii

cu drag, Bia