mă doare dom’ doctor
și am trei copii nerostuiți
și rate la bancă
mă doare uterul.
un singur avort am făcut
și de atunci nu am mai visat cerul acela albastru.
am vrut să fac o fată,
de
Ce lume dulce și
Clandestine mătăsuri
Se –nalță din câmpul abia
Umezit.
Ce farmec solubil
în sufletu-mi plânge
Din fânul ce stă pe câmpul
Cosit.
Ce rece paloare se-nalță
Spre ceruri
în așteptarea ta am pus deoparte marea,
și, îndulcită, am să ți-o aduc la masă.
eu știu că așteptarea-i marea noastră,
e apa în care au să crească merii.
Nu mă apărați de iubiri,
De îmbrățișări,
Aruncați-mă departe de mine,
De pata aceea de lumină,
Alungați-mă fluturi
În lumea voastră de o zi.
Dați-mi pașii în urmă
Cu o veșnicie
Puneți-mi apoi
dacă m-aș lăsa să te iubesc
aș găsi în ochii tăi
toate cutremurele care au construit viața.
și pentru totdeauna aș înțelege
zgomotul lor.
dar nu o voi face, pentru că știu
că poarta ce îi
doresc să îmi pierd mințile
le-aș lăsa la colț de stradă
le-aș arunca
și dacă ar veni dupa mine
aș alerga așa de repede
încât mi-aș agăța de arbori toate hainele care m-au însoțit în
Această culoare caldă și dragă mie
În ziua aceea a fost tristă.
Plângea în ea și galbenul și roșul.
Mi-am spus că poate era de la frunzele ce-și vopsiseră toate moartea în portocaliu…
Sau
CP