te cautam acasa
in colivia ta poleita
cu dorinte
de ceara
iar tu
ratacesti printre poeziile
lui Eminescu
de parca le-ai fi vazut acum
intaia oara.
Deseara nu vin. Astept sa
De o parte a timpului sunt eu
Cu intamplarile
Pe care le tin strans, la piept
Ca pe-o cutie de insectar
In care fluturii dorm
Imbatati de naftalina ca de nectar.
De cealalta
Nadejdile
De oboseala
Cuvintele
s-au intamplat sa adoarma
pe firul de iarba.
Am strigat la ele
Pret de cateva taceri
Aplecata
La urechea lor de piatra.
Pareau sa nu ma mai asculte
Erau surde
Si
Te pandesc la cumpana fruntii
Acolo unde se-ntalnesc muntii
La ciorovaiala
Te astept in ora de oboseala
Te mangai pe catifeaua de pe stamina
Te opresc la intrarea-n pupila
Te ascult cu dor
Imi cresc gand
Prin troiene
s-ajung sa culeg
flori de mere.
Cavalerul a plecat. Eu am ramas
Singura langa calul de nea
Langa calul de nea
Sa-mi pregatesc ochii
De sarbatoare, cum
Frange-te zbor nebun!
Rade nemiscarea de tine.
Nu vezi ca si fluturii dorm
Agatati de paianjeni prin fire?
Aripi obosite de pasari aduna
Pacea comuna
Aripi obosite de pasari si
Odata o sa vin pe insula
Sa-ti adap caii pe care
Zeii coboara calare
Cand tu ii chemi seara
Inainte de culcare
Sa-ti trag obloanele la fereastra
Dinspre toamna
Sa-ti inchid ploile, sa-ti
Stau si privesc
Manunchiul de radacini
Dinspre varful lor
Spre tulpina
E foarte inalt
Pana acolo sus
La lumina.
Strapung cu privirea
Milenii
Prin pamant
Eu nici nu mai stiu
cine
Ah, frunzele astea fosnesc
Fosni-le-ar cantecu-n dunga
Si mie verdele
Sa-l aud, sa-l privesc
In ochi, in urechi
Sa-mi ajunga…
Ah, gazele astea in zbor
Vibra-le-ar albastru-n aripa
Si
Se aud
Frematand
Cai
Sub pamant
Si
Pe spatele lor
Inseuat
Un voievod
Aplecat
Tine de frau
Caii ce fug
Si fac din coamele lor
Lame de plug.
Si astfel
Graul meu
Mi-e albastru, mi-e-nnorat
mi-e si sfant, mi-e si pacat
mi-e aproape, mi-e strain
mi-e si miere si venin
mi-e tacere, mi-e cuvant
mi-e inalt, mi-e si pamant
mi-e devreme, mi-e
CP