Cristina-Monica Moldoveanu

Am uitat să vă mulțumesc tuturor pentru interesul acordat acestui text.

Bună ziua, domnilor și doamnelor. Acest text, în primul rând, este trecut la personale, nu la poezie. Totuși, din câte mi se pare mie, nu este prea intim sau familiar. Sunt aspecte psihologice care pot apărea în viața oricui pe internet. Este de fapt o pagină de jurnal, doar că nu l-am încadrat la jurnal și mie îmi pare bine că mi-am dezactivat contul facebook, fiind prea ”pasivă” și acolo. Cât despre rădăcini, mi se pare că sugerează pasivitate, fiindcă astfel ne deplasăm mai greu din locul nostru predestinat. A nu vorbi în gând se referă la a nu vorbi cu sine însuși, ca în cărți sau în piesele de teatru (aparte). Bobul de nisip - înseamnă a medita la lucruri la care alții nu se pot gândi, deci ceva pasiv, fără conexiune psihică cu alții, fiindcă bobul de nisip e insignifiant și nu reprezintă ceva binecunoscut, cum ar fi Masa tăcerii de Brâncuși.

Frumos, Ottilia, mi-au plăcut frunzele ”scorojite de emoție”, ”rugăciuni cu guri de pești” din poezia ta. E într-adevăr o poezie tristă, melancolică. O zi frumoasă de primăvară îți doresc.

Un râu de pietre e o imagine puternică, lirică, inspiră frumusețe și mister. Pietrele din ape sunt lunecoase, dar un râu de pietre ce ar fi?

Întrebarea care se pune e ce este acest misterios ino - pe care îl cunosc din alte scrieri ale poetei. Să dăm cu banul - inorogul? inocența? terminația -ino mai puțin elegantă a unor nume la vocativ (Alino, Cristino, Irino, Corino etc.) Poate primele două laolaltă. Sau altceva? Cert însă, reprezintă un alter ego, o instanță a personalității autoarei. Din această cauză, acest dialog liric cu sine însuși aduce în prim plan dubii, nesiguranțe, angoase, idealuri curate, mirări adesea, dezamăgiri, tot ce vibrează pe o notă sufletească mai înaltă. În definitiv lumea e un miracol, ca și zborul, în sens particular.

Mulțumesc, Ottilia, este binevenită steluța din partea ta, mulțumesc. Și îți doresc flori, stele, păsări și iubire. Cu drag.

Bună seara. Mă gândeam la multitudinea posibilităților de a gândi despre gândire, de a gândi logic despre logică. Mulțumesc, Irinel, pentru comentariu.

Mulțumesc, Liviu, mulțumesc, Iulia - gânduri cu flori albe și primăvară!

Mulțumesc, domnule Stănică, pentru popasul de lectură - poate că ai dreptate că viața zboară intens! Străzile se pot înnoi, viața nu.

Irinel, onorată de apreciere și comentariu.

Eu și copacii- fotografie instant. Cum spuneam, e tema care m-a inspirat cel mai mult. Mulțumesc pentru lectură, Ottilia.

Aveți dreptate, Emilia, egoismul este - așa cred cei mai mulți - principalul dușman al moralității, dar uneori egoiștii nici măcar nu gândesc corect și devin ei păgubiți. În cazul în care intelectul lor nu îi ajută să prezică corect consecințele. Poate că acești oameni săraci la suflet se plâng mai mult - personal nu cunosc multe exemple, dar ar putea fi un fel de mecanism de apărare, de proiecție psihologică. Sau un fel de ipocrizie, de lup deghizat în oaie. Am remarcat și eu această tendință de denigrare a faptelor altruiste chiar în rândul credincioșilor, care sunt și pesimiști de formă sau real, cu ideea că ”dreptatea e la Dumnezeu”, dar nu și pe pământ.

Eu mă gândeam la altceva în textul meu, anume la o orientare mai largă a gândirii, la filozofia sau gândirea pragmatistă, care ia în calcul maximizarea binelui/profitului/plăcerii pentru cei mai mulți, eventual prin sacrificarea intereselor celor puțini pentru progresul general. Uneori, aceste calcule ale lor sunt greșite și se pierde mai mult decât se câștigă, alteori se ajunge practic la măsurarea vieții omenești în bani, la anihilarea drepturilor minorităților și neglijarea omului ca individ.

Sper că migrena dvs. a trecut, domnule Emilian, și vă mulțumesc pentru comentariu. Cred că e complicat exemplul dvs. Oamenii care au naufragiat acolo au o anumită educație și nu pot adopta dintr-o dată alte legi, cum spuneți și dvs. Nu știu dacă peste un timp necesar acomodării vor considera morală conduita poligamică, poate că niciodată. Nu este o vorba de un paradis ca în cartea Paul și Virginia. Poate că legile morale de care ascultăm în prezent și-au dovedit de-a lungul timpului utilitatea, eficiența în construcția unei societăți bune sau optime pentru cei mai mulți dintre noi și pentru progres. Poate că altfel ar fi fost abandonate.

O poezie de-a dreptul paranormală - am văzut emisiunea despre Dem Rădulescu nu de mult și era motto-ul ales de tine. În ziua următoare am găsit, pe o bancă lângă sediul poliției, o geantă mare și neagră - nimeni nu o revendica. Mă simâeam chiar rău și nu aveam putere să o declar la Poliție, temându-mă de diverse înscenări eventuale și de formalități care să treneze. Noorcul meu - era un bătrânel măturând strada în fața casei lui, un om pe care îl știam și care probabil cunoștea oamenii locului și unii polițiști de cartier.

Dincolo de această pățanie a mea, m-am luptat cu sensul poemului, da e cam prolix, probabil că sugerează legătura dintre bani și sănătatea și trupul nostru și sufletul sau Dumnezeu.

Problema la care mă refer e veche. Cele două extreme între care se plasează tinerii - la un capăt unii care resping clar tot ce e bun și blând ca să fie ei ”duri” și deștepți și la alt capăt alții care au idealuri frumoase și cred că îi pot răsturna pe primii sau cred că dreptatea contează mai mult, dar comit fapte imorale în mod inocent, ca să fie în final ca și ceilalți sau blazați sau dezamăgiți. Întotdeauna există, cum spui tu Liviu, diferențe de percepție și viziune între generații.

Revin, nu se întâmplă adesea, ci uneori, datorită unor ”brazi” cu idei greșite.

Bine, credeți cum doriți, dar căutați în orice dicționar definiția fabulei și veți vedea că eu am dreptate, în timp ce dvs. trageți concluzii pesimiste care îndeamnă la rău sau la acceptarea răului; aceasta m-a deranjat și de aceea am intervenit; este o antifabulă dacă doriți, sau o satiră, dar care nu moralizează ca fabula din dicționar, ci demoralizează. Concluziile nici măcar nu sunt corecte, în opinia mea. Sunt mulți tineri ”șmecheri” care adoptă idei negative de acest gen drept principii. Nu aș fi intervenit dacă fabula nu ar fi fost corectă și cu miez în prima parte, din care rezultă, cum am explicat, alte concluzii. Oamenii mai puțin cizelați intelectual pot trage concluzii rele - care de fapt nu rezultă logic - ci eventual figurat, cum ați spus, dar pe alt plan de idei, din ceea ce spuneți la sfârșit. În mod evident bradul frumos este necioplit și prost și vanitos și îl atacă pe pin, care îi răspunde înțelept și blajin, cu puțină ironie, după ce este insultat de către brad pentru cum arată, ceea ce numai bădăranii fac. Nu rezultă de nicăieri că omul drept și harnic e tăiat. Și nici că pinul e prost, deci mai rezistent. Concluzia trei e cam la fel cu unu și nu rezultă logic și de fapt fără inhibiții și maniere este bradul, nu pinul. Chestiunea cu scoarța e ambiguă și putem doar presupune că se referă la nesimțire, dar tot bradul e nesimțit și pinul cumpătat. Pinul e mai rezistent, nu mai nesimțit. Repet, concluziile care rezultă logic sunt altele și sunt de fapt o morală bună. Și acum, multe scuze și iertare că v-am bătut la cap, am vrut doar să clarific, să mă fac mai bine înțeleasă, ca o babă cicălitoare. Nu voi mai interveni, nu am avut intenția să vă fac praf poezia sau să mă periez pe mine, ci să evidențiez ceva ce mi s-a părut mie incorect. Dar mulți pot gândi ca dvs. fiindcă văd mai degrabă partea goală a paharului. În viață se întâmplă adesea invers ca în fabula dvs. - adică pinul e tăiat, dar acest lucru e mai demoralizator ca fabula dvs.

Am omis să spun - concluzia pe care o tragi, chiar așa negativă cum este, mi se pare trasă de păr, e fie falsă, fie greșită logic sau exagerată.

Este interesat și bine scris, dar am o nedumirire - cum să fie fabulă, din moment ce morala e trasă către latura negativă, nedorită? Fabula trebuie să aibă un mesaj bun, acest text e aproape un pamflet, o satiră. Mai cred că ai fi putut să scrii morala bună, adică faptul că înfățișarea, exteriorul, podoabele și fasoanele inutile nu au preț precum răbdarea, tenacitatea, înțelepciunea. Că pot fi chiar periculoase, cum ai scris de fapt în text, dar puteai pune la sfârșit.Și alte astfel de aspecte cu adevărat morale, ce rezultă din textul tău. Doar concluzia pe care o tragi este forțată și rea, restul merge. Morala bună ai strecurat-o în prima parte.

da, căutam ceva și dulce și iute - încerc să schimb