Manifest 2

mă trezesc din nou în acel mic stomac al vieții numit societate cineva mă digeră și eu diger pe cineva și nimeni nu se satură viața mușcă din microbi și microbii mușcă din viață, inima bate și mă inundă cu fericire ficatul vine din spate cu alchimie dumnezeiască creierul mușcă din toate celelalte, și noi stăm fragili pe marginea girusurilor și cugetăm asupra faptului că totul e logic că biochimic și ultramicroscopic totul e logic că macrosocial totul e floare la ureche și pesemne la fel este și la mijloc între ele, acolo unde sunt suverani indivizii eul și voința iubirea și necazurile tot sub genunchii logicii stau viața e un fir de păpădie viața e un țărm mușcat de val viața e lut și cer și trebuie să murim ca să putem trăi trebuie să ne târâm ca să putem zbura viața rezistă prin înfrângere și e doborâtă dacă nu se înclină viața e firul de paing care nu se rupe sub rouă viața mușcă din viață mereu viața e o mușcătură tare și bună și tare nebună