cristina minea

foarte incalcita poezia asta. extrem de multe cuvinte si extrem de putin sens. ca si cand ti-ar placea sa scrii poezie, ca apoi sa-ti reproduci versurile pe de rost in fata oglinzii si tot tu sa te si aplauzi. sunt suparatoare atatea adjective, atatea amanunte, pasaje atat de in detaliu explicate. la fel, cele cateva cuvinte in franceza. eu una nu le simt rostul. dar poate ca sunt eu obosita, norocul meu ca vine concediul.

annabel lee.

am retinut ca fiind foarte profunde si plastice doua imagini: \"nordul era foarte sud\" si \"da-mi fluturii aia negri sa-i fac pace\". in rest, cam multa invalmaseala si confuzie. apreciez forma vizuala pe care ai ales-o, ar fi fost si mai bine daca foloseai diacritice.

annabel lee.

ok, touche, raspund eu in locul lui laur, dar si cacofoniile cam zgarie urechea...trebuia s-o spun, eu cand simt ca trebuie sa spun ceva, spun. asta sunt. multumesc pt. semn, oricum.

multumesc mult pt. randurile tale. esti prea dragut. si da, de o vreme, mi-am regasit inspiratia; intr-o alta directie, dar important e ca reusesc din nou sa scriu

am fost tare bucuroasa sa-ti gasesc comm-ul aici, mai ales ca tocmai m-am grabit sa arunc o poezie pe site si, normal, a intrat in atelier. astept ajutoare de la voi toti, ca nu mai stiu cum sa dreg poezia si as dori tare mult asta; a inceput bine, dupa care am strivit tot, nu stiu cum:) uite, poezia cu pricina are ceva contractii, poate ma ajuta cineva...multumesc pt. cuvintele frumoase.
annabel lee.

de-a dreptul dragalasa poezia. si o versificatie impecabila, pe langa un stil plin de coerenta. f. frumos, multumesc ca ai scris-o.

si eu am fost tare marcata de filmul ala si de jocul ei actoricesc exceptional. o actrita f. tare, inca din adolescenta, milla noastra...scenariul si regia sunt pe masura, geniale. cat despre stelute, esti f. f. draguta. intentia si gandul bun conteaza intotdeauna cel mai mult.

ma bucur ca iti face placere sa convorbim:) si mie. pai, sa le luam pe rand...din pacate, inca nu simt ca suna fortat verbele amintite de tine. aveam nevoie de o nota grava sau doua, ca parca aducea totul a baie din aia fierbinte, dupa o iesire prin arsita, o baie numa buna sa te ia somnul. acuma, iti dai seama ca la momentul respectiv n-am stat sa constientizez prea mult cum suna cuvantul \"x\" sau daca e mai nimerit \"y\" decat \"z\". daca pare ilogic, nu prea mai am ce face. adica stii cum e, imi pare mie perfect logic, fiindca stiu despre ce am scris, la ce am facut aluzie si ce anume am asociat...mda, probabil ai dreptate, din afara se vede altfel. Scenariul e simplu: el+ea in pat, intr-o seara de martie, sub vascul traditional inca atarnat de lustra…

ei, aicea recunosc ca m-am gandit putin la titlu, mi-au venit deodata doua posibilitati in minte si am ales-o pe a treia, venita in urmatorul minut. asa se-ntampla cateodata in viata. si mai spun unii ca numai prima impresie e aia valabila cu adevarat...multumesc pt. lectura si pareri. sincer, nu ma asteptam sa fii atat de receptiva si sa te apuci imediat de rasfoit pagina mea virtuala. sunt impresionata, am observat la cei mai multi ca arunca un ochi pe 2 versuri, apoi arunca un randulet de opinie si gata. eu prefer sa parcurg cat mai mult din pagina unui autor, atunci cand iau cunostinta de existenta lui. uneori, fiindca mi-a trezit interesul in sens pozitiv, alteori, doar ca sa incerc sa ajut texte din/ de atelier atat cat e posibil.

ai surprins bine, draga katy. pai, tocmai de la imaginea asta am plecat, ea a declansat tot discursul. de prima strofa nu ma pot dispensa insa, e un leitmotiv acolo si as trunchia \"povestea\". daca tu crezi ca-s pe calea progresului, atunci asa o fi:))
annabel lee

ha, ha, haa, de acord cu tine. foooarte de acord. si nu cred ca mi-ar fi placut acel alt secol, cu tot front page-ul. asta e chiar o jucarie, ca atunci cand faci vocalize prin culise. chiar am avut o perioada moarta literar, ma tot cautam si nu dadeam deloc de mine.

multumesc de trecere si cuvantare. cum spunea cineva, eu nu ma tem decat de dumnezeu, deci de pacatul caderii in proza nicidecum. scriu si proza din cand in cand. si nu am simtit ca ar semana acele texte in proza ale mele, in vreun fel, cu noua mea \"viziune\" intr-ale poeticelor. cat despre lungime, am raportat o mica istorie cap-coada, sunt mai multe secvente-episoade dintr-un tot. n-am intentionat sa epatez prin multimea versurilor. nici gand. nu ma mai preocupa asa ceva de pe la 12 ani sau 13 cel mult. in plus, n-as crede ca eliptismul exprimarii, gen telegrama, ar aduce un plus de poezie si un minus de proza. lucrurile nu cred ca stau atat de matematic aici. dar poti sa perseverezi si, cine stie?, sa ma convingi de o atare minune. never say never, o mica lectie pretioasa:)
in alta ordine de idei, mi se pare grozav ca macar am reusit sa fac pe cineva sa se amuze. stii cum se zice indeobste, e mai simplu sa faci drame decat comedii, sa faci oamenii sa planga, decat sa rada. asadar, am de gand sa ma bucur de aceasta mica victorie a mea.
totusi, nu-ti doresc sa ajungi vreodata in punctul in care sa experimentezi ceva atat de distractiv si nostim cum am experimentat eu, incat sa scrii asemenea randuri din traire personala, nu din imaginatie.

multumesc pt. parere. titlul mi-a venit din prima si l-am scris fara sa ma mai gandesc. se prea poate sa nu mearga, da deocamdata il las asa, pana gasesc poate ceva mai nimerit. schimbarea de stil din ultimele poezii postate aici vine dupa o pauza lunga de scris, urmata de cateva taraganeli calai in versuri. ma bucur sa gasesc o incurajare, multumesc frumos. chiar eram intr-un moment in care nu stiam daca am apucat-o bine in directia asta. n-a fost nimic calculat, s-a intamplat spontan si, o vreme cel putin, probabil nu voi mai putea scrie altfel. cat despre acel \"deh\", chiar nu-l vad altundeva decat unde sta momentan. la inceput s-ar pierde sensul complet; la sfarsit mai degraba ar merge, dar pe mine nu ma deranjeaza deloc unde e acum. mai vedem.
chiar te rog frumos sa mai treci pe aici. as fi curioasa si de pareri asupra celorlalte poezii mai vechi...

da, precum spuneam ma aflu pe un nou fagas, good or bad, da sigur nou. n-as sti sa spun de ce sunt asa \"prozaica\"...ma bucur ca ti-a spus ceva povestea. te mai astept pe aici.

mai intai, multumesc pt. rabdarea de a fi parcurs toate versuletele. apoi, multumesc pt. implicare, sugestii, observatii.
adevarul e ca am ajuns a nu stiu cata oara la o rascruce si, desi am pornit-o instinctiv intr-o directie, nu stiu daca e directia aia \"buna\".
in ultimii ani am scris f. putin, ocazional si cam calai, sunt constienta de asta. sper sa ma regasesc pe undeva. pana atunci, opresc pe la benzinariile intalnite in cale.
si nici nu sunt in stare sa fac distinctia intre \"poezie\" si \"personale\". la mine se amesteca tare bine intre ele. fiindca e aceeasi traire, nu pot scrie despre lucruri necunoscute mie, neexperimentate de mine.
mai mult, fericirea conjugalo-casnica pare sa-mi saboteze din plin inspiratie. exact ca angie a mea, dintr-o \"bad girl\" am devenit o gospodina politicoasa:)))) furia din mine n-am omorat-o, n-as putea nici daca mi-as dori, imi mai ramane s-o trag de parul tepos si s-o scot iarasi in lume.

pai, nu prea sunt narcomani pomii mei, au venele deschise, avide, in asteptarea injectiei:)) apoi, habar n-am ce e romantismul, asa cum nu am habar nici de optimism si nici de pesimism - cineva mi-a spus ca oscilez periculos intre astea doua...cand scriu, cel putin:D eu stiu numai ca ma scriu pe mine, iar eu nu ma stiu nici romantica, nici pesimista, nici...nici....am o aversiune de etichete si cred ca ele au simtit mereu asta la mine si atunci s-au tinut mereu departe:))
scurtimea e o problema, desigur, in masura in care si lungimea e o problema. stii, treaba asta e cam in felul urmator: ieri iti doreai enorm sa traiesti cel putin 100 de ani, azi tocmai te-ai ingrozit numai la gandul unei asemenea morti...prin plictiseala:)
tot cu drag, te mai astept pe aici,
annabel lee.

am comentat si mi-a picat netu, iar comment-ul meu a fost inghitit, pur si simplu. reiau pe scurt, ca tocmai a aparut sefu la birou:D. textul e genial!! stupoare, avand in vedere ca am inceput lectura, habar n-am de ce, cu susu-n jos, cu comentariile adica...literatura adevarata, sincera, directa. si plin ade umor. am ras cu lacrimi. m-a prins jocul relatarii, recunosc. iar comentariile atat de crancene si pudibonde...sincer, parca se refera la un alt text. ai o scriitura tare prietenoasa...parerea mea:)

atentie la exprimarea \"sa ti-o simt calda\"...in rest, imi place mesajul, imi place forma, keep goin\'!!

tare zburdalnica si interesanta poezia ta. e asa, ca un joc de-a viata si de-a moartea, ingenuu si putin ironic, dar cu o bucurie persistenta.

poate un pic facil exprimata, poate un pic stangaci, dar ideea exista si e una f. buna. asta-i cel mai important. mi-a placut finalul indeosebi