Iarta-ma

Oacheșa cu ochi de onix Si cu părul greu de noapte In zadar te cată-n zațul Din cafeaua mea cu lapte. Fruntea mea plină de rugă In zadar privește-n ceruri, Cel ce trebuie s-audă E-ocupat cu alte treburi. Nici cuvintele rotunde Inșirate-n cele tomuri Nu m-au ajutat să aflu Unde ești, pe care drumuri. Intrebat-am chiar și luna, De-a zis lumea că-s nebună, Dar acolo sus ea are O poziție mai bună. Colo nu ești, astăzi nu ești, Mâine de vei fi, mai cuget, Si mai bag un lemn în sobă Ca să fie cald în suflet. Dar îmi e așa de ciudă, Cum nu-mi e decât pe moarte, Că, ținându-te de mână, Te-am împins așa departe. Si mă doare-acum și clipa In care știu că te-oi găsi, Căci numai desprins de mâna-mi In drum spre casă vei veni.