Patru colțuri sfinte
Cu covrigi și cu colaci.
Sunt patru colțuri cu icoane,
Ce miroase-a busuioc și fragi.
E sfântă casa bunilor blajini,
În ea se-ascunde tâlc și-nțelepciune.
E atât de
Și iarăși plouă-ncet și lin.
O frunză de păianjen
se desprinde și sărută ploaia.
Și iarăși plouă-ncet și lin,
Și e ploaie dragă
Cu-amintiri.
Sunt picuri de rouă cu nesomn,
Cu vise-nmiresmate,
Ninge, iubite în miez de vară
Ninge peste noi cu flori de plop
Te iubesc pentru că ninge
Te iubesc pentru că e soare
Plouă, iubite cu gândurile tale
Plouă spumos din norii senini
Iubesc puful
Dac-ai ști că-mi ești cu inima străină
Te-aș ruga să te oprești
Și să-asculți cum bate iar nebună
Și vrea să-ți spună iar să te oprești.
Din mersul tău în noapte crudă
Cu vise din nesomn
Pleacă, dar să nu mai vii vreodată
Vorbește-acum sau taci pentru vecie.
Nu-mi zâmbi de parc-ai fi pe scenă,
Rolul tău e doar o simplă stângăcie.
Lasă pânzele să zboare sau oprește-odată
Zâmbesc ca un copil în noapte
Și plâng ca un bătrân în zori de zi
Îmi ești departe, și-apoi aproape
Încerc acum să-ți spun ceva ce încă tu nu știi
Șoptesc cu ochii larg deschiși
Sau strig
Suntem ca doi străini,
ca două linii paralele.
Suntem ca doi străini,
ca două-ndepărtate stele.
Suntem ca doi străini,
unul plânge, altul zâmbește.
Suntem ca doi străini,
unul e rece, altul
Inima mea are șapte răni.
Luni am simțit un ghimpe.
A fost dragostea.
Marți m-am luptat cu iluzia,
ce s-a înfipt în suflet pentru totdeauna.
Miercuri m-a strivit sulița lui Cupidon.
Joi s-a
Luminile din ochii mei se sting
ca doi aștri ce-au căzut într-o noapte pe pământ.
S-au oprit acolo unde dragostea se preface-n lumină.
El a privit-o pentru ultima oară,
iar pe obraz râdea cea
Strigătul tăcerii
Privesc pe fereastra pustiită de-amor
Și simt cum-ți se zbate inima de dor.
O inimă strivită de spini și nesomn,
De nocturne coșmaruri și de-al pasiunii fior.
Se stinge azi
Privesc pe fereastra pustiită de-amor.
Și simt cum-ți se stinge inima de dor.
O inimă strivită de spini și nesomn,
De nocturne coșmaruri și de-al pasiunii fior.
Se stinge azi lumina din ochii
Privește-mă
Privește-n ochii mei să vezi,
cum râd atunci când vor să lăcrimeze.
Nu-ncerca minciuna să-mi ascunzi,
când adevărul e mult prea crud
ca din inma ta subtil să
N-am spus asta nimănui vreodată,
Dar nu mi-e teamă sa greșesc.
Te simt împrejuru-mi în fiecare clipă,
Vreau să știi că-n fiece minut la tine mă gândesc.
Încerc să-ți spun cât îmi e de dor,
Dar
Plutesc prin frunzele ce cad
în miez de toamnă la pământ
și nu-nțeleg de ce mai sânt
aici, departe de-al tău gând.
Plutesc prin frunzele ce cad,
ce mă întreabă «unde ești?».
Eu le răspund că
Tăcerea-n doi e dar divin,
cu lacrimi ce se prefac în zâmbete.
Îmi șoptești la ureche mereu să vin,
să fim alături, s-auzim doar a iubirii sunete.
Tăcerea-n doi e elixirul vieții,
cu păsări
De ce?
De ce te visez în fiecare noapte?
De ce-mi apari în fiecare gând?
De ce vreau să te mint ca să-mi fii aproape?
De ce vreau mereu să te aud?
De ce vreau să te văd în fiecare clipă?
De
CB