Cristina Badragan

Sumarul gândurilor precipitate întrețin o dragoste ceremonioasă în timp ce Tu, insinuezi o iubire necoaptă! Pentru tine înmulțesc experiențele cu cele mai simple păcate. Din

Gândurile acelea arată minunat când îmi ocupi degetele căutând albastru. Intr-un tablou grațiez zeii subtil printr-o atingere primitivă și... fug O expoziție de stări, Un sărut

De ziua ta sau din obișnuință sacrifici poezia Colectând jocuri ce trebuiau să vină... treptat Azi reformulezi o zi cu puțină tandrețe fără păcate îmbrăcate în alb de iubiri

Știi... într-o zi am constatat că iubesc, iubesc o noapte..., iubesc o zi..., iubesc, o inițiativă frapantă, fără un număr de ordine! Știi, nu mințeam în zilele de vară, în care,

voi veni între opt și nouă... așa se învârtea o promisiune în aer și-mi amintesc cum mă mutam cu forța in mintea ta să fiu sigură că nu mai întârzii... Ca într-o expoziție de stări îmi

și azi mă așteaptă o clipă într-o piesă de teatru precum așteapta o toamnă îndrăgostită într-o cameră de hotel Iubirea migrează între subtilităti și evenimente simple și atitudinea nu mai

într-o zi poezia eticheta iubirea în alb si negru în contexte ideale, prin jocuri de cuvinte, fără coregrafie! într-o variantă reușită cu sau fără imaginație oamenii regăsesc paradoxul

au trecut vreo două ore de când încerc să alungesc cuvintele pentru a formula oarecare mulțumiri tardive înțelepte, pentru urări rezervate ce nu ar trebui să provină dintr-o datorie de

cuvintele, cuvintele sunt frumoase, cuvintele au efecte, cuvintele spun, și lasă urme... istoria nu e trecut, nu e prezent este și ea o urmă... atunci când e viață, e

Îngerii adunau sentiment lângă sentiment, în intervale raționale completîndu-și rugile... Glezna strâmbă umbrea tiparele sentimentale din singurătate... Mușcînd din timp culorile se

Miresmele albastre cresc din întrebări existențiale adresate formal, Și, timpul se zgârcește când devine stăpân pe situație, și,se folosește de terapia cuvintelor surde Și, din critici

Soare de dimineață Început de poveste, Suflet de copil, Inimă de femeie, Aer de poet Poveste de vară, Gânduri de valoare Apă de ploaie Cuvinte de dor Sentimente de bărbat Privire de

Când ești lângă mine te iubesc Când pleci, deja nu mai ești, Mi-e frig , și, mă încălzește amintirea cu tine, Stăteam lângă foc Nu te știam romantic Mă uimești! Mi-e sete, Și, vreau să mă

Era în urma războiului... un război unic și diferit. Un război al său cu toată ființa sa, și altul cu lumea... Privea răvășit la toate câte se întâmplaseră. Nu era decât un om.

Fiecare sfârșește prin a crede ce vrea. Fiecare începe iubind câte \"ceva\", dar viața, cine n-o iubește pe ea? Romantică și nebună , aici și acolo, strălucind fericită

Un ritm cadențat ce mă trezește din visare, E ploaia ce bate în geam. Sunt clipe cu valoare sentimentală Dar, până când și ale cui vor fi când ploaia va inceta să mai cadă? și privind din

Încercând să mă trezesc, culegând esența unui vis ciudat m-am trezit sorbind cafeaua de dimineață... Privind mașinal între două lumi stăteam de vorbă cu fericirea și mă plângeam

Un joc fără rime Și-ncep să iubesc De-aproape instinctu-ți privesc Cu tact și calm Iți pun o întrebare Dar unde-i rima oare? Trăiesc, iubesc, doresc ziua cu soare și anii de vis pe care nu

Fiecare obișnuiește să creadă în ceva. Asta începe prin a-și transforma visul în crezul său. Dar, restul viselor unde au rămas? Într-un perpetuu crez al unei vieți perfecte ne rătăcim

Privesc înapoi trecutul, Dar nu mai este Acolo unde era odată, A plecat spre o altă lume Să aibă și ea trecut, Sau poate spre tine Ca să iți amintești de el, Rămâne percepția vie A ceea ce

Lacrima din sufletul meu A uitat încet să mai cadă, Suferința: o iubire dulce Ce va crește mereu, Plăcerea: participarea neafectivă, Sfârșitul primului început, Ochii: o undă de simțire, Și un