Sumarul gândurilor precipitate
întrețin
o dragoste ceremonioasă
în timp ce
Tu, insinuezi o iubire
necoaptă!
Pentru tine
înmulțesc experiențele
cu cele mai simple păcate.
Din
Gândurile acelea
arată minunat
când îmi ocupi degetele
căutând albastru.
Intr-un tablou
grațiez zeii subtil
printr-o atingere primitivă
și... fug
O expoziție de stări,
Un sărut
De ziua ta sau din obișnuință
sacrifici poezia
Colectând jocuri
ce trebuiau să vină...
treptat
Azi reformulezi
o zi cu puțină tandrețe
fără păcate
îmbrăcate în alb
de iubiri
Voi veni între opt și nouă,
așa se învârtea o promisiune în aer.
și-mi amintesc cum mă mutam cu forța în mintea ta,
ca să fiu sigură că nu mai întârzii.
într-o expoziție de stări
simt că
Știi...
într-o zi am constatat că iubesc,
iubesc o noapte...,
iubesc o zi...,
iubesc,
o inițiativă frapantă,
fără un număr de ordine!
Știi, nu mințeam
în zilele de vară,
în care,
voi veni între opt și nouă...
așa se învârtea o promisiune în aer
și-mi amintesc
cum mă mutam cu forța in mintea ta
să fiu sigură că nu mai întârzii...
Ca într-o expoziție de stări
îmi
și azi mă așteaptă o clipă
într-o piesă de teatru
precum așteapta o toamnă îndrăgostită
într-o cameră de hotel
Iubirea migrează între subtilităti
și evenimente simple
și atitudinea nu mai
într-o zi
poezia eticheta iubirea
în alb si negru
în contexte ideale,
prin jocuri de cuvinte,
fără coregrafie!
într-o variantă reușită
cu sau fără imaginație
oamenii regăsesc paradoxul
au trecut vreo două ore
de când încerc să alungesc cuvintele
pentru a formula oarecare
mulțumiri tardive înțelepte,
pentru urări rezervate
ce nu ar trebui să provină dintr-o
datorie de
cuvintele,
cuvintele sunt frumoase,
cuvintele au efecte,
cuvintele spun,
și lasă urme...
istoria
nu e trecut,
nu e prezent
este și ea
o urmă...
atunci când
e viață,
e
Miresmele albastre cresc din
întrebări existențiale
adresate formal.
și timpul se zgârcește
când devine
stăpân pe situație,
și se folosește
de terapia
cuvintelor surde.
Și, din critici
Îngerii adunau
sentiment lângă sentiment,
în intervale raționale
completîndu-și rugile...
Glezna strâmbă
umbrea
tiparele sentimentale
din singurătate...
Mușcînd din timp
culorile se
Miresmele albastre cresc din
întrebări existențiale
adresate formal,
Și, timpul se zgârcește
când devine
stăpân pe situație,
și,se folosește de terapia
cuvintelor surde
Și, din critici
Soare de dimineață
Început de poveste,
Suflet de copil,
Inimă de femeie,
Aer de poet
Poveste de vară,
Gânduri de valoare
Apă de ploaie
Cuvinte de dor
Sentimente de bărbat
Privire de
Când ești lângă mine te iubesc
Când pleci, deja nu mai ești,
Mi-e frig , și,
mă încălzește amintirea cu tine,
Stăteam lângă foc
Nu te știam romantic
Mă uimești!
Mi-e sete,
Și, vreau să mă
Era în urma războiului... un război unic și diferit. Un război al său cu toată ființa sa, și altul cu lumea...
Privea răvășit la toate câte se întâmplaseră. Nu era decât un om.
Fiecare sfârșește prin a crede ce vrea. Fiecare începe iubind câte \"ceva\", dar viața, cine n-o iubește pe ea?
Romantică și nebună , aici și acolo, strălucind fericită
Un ritm cadențat
ce mă trezește din visare,
E ploaia ce bate în geam.
Sunt clipe cu valoare sentimentală
Dar, până când
și ale cui vor fi
când ploaia va inceta să mai cadă?
și privind din
Încercând să mă trezesc,
culegând esența unui vis ciudat
m-am trezit sorbind cafeaua
de dimineață...
Privind mașinal între două lumi
stăteam de vorbă cu fericirea
și mă plângeam
Casele tale
miros a heroglifă
din ele,
probabil că se murea
la nașterea zeilor
dar, greșesc
casele tale
nu sunt destinul,
ci memoria târzie
a fericirii...
Un joc fără rime
Și-ncep să iubesc
De-aproape instinctu-ți privesc
Cu tact și calm
Iți pun o întrebare
Dar unde-i rima oare?
Trăiesc, iubesc, doresc
ziua cu soare și
anii de vis pe care
nu
Fiecare obișnuiește să creadă în ceva. Asta începe prin a-și transforma visul în crezul său. Dar, restul viselor unde au rămas?
Într-un perpetuu crez al unei vieți perfecte ne rătăcim
Privesc înapoi trecutul,
Dar nu mai este
Acolo unde era odată,
A plecat spre o altă lume
Să aibă și ea trecut,
Sau poate spre tine
Ca să iți amintești de el,
Rămâne percepția vie
A ceea ce
Lacrima din sufletul meu
A uitat încet să mai cadă,
Suferința: o iubire dulce
Ce va crește mereu,
Plăcerea: participarea neafectivă,
Sfârșitul primului început,
Ochii: o undă de simțire,
Și un