Cristina Badragan

Un ritm cadențat ce mă trezește din visare, E ploaia ce bate în geam. Sunt clipe cu valoare sentimentală Dar, până când și ale cui vor fi când ploaia va inceta să mai cadă? și privind din

Fiecare sfârșește prin a crede ce vrea. Fiecare începe iubind câte \"ceva\", dar viața, cine n-o iubește pe ea? Romantică și nebună , aici și acolo, strălucind fericită

Când ești lângă mine te iubesc Când pleci, deja nu mai ești, Mi-e frig , și, mă încălzește amintirea cu tine, Stăteam lângă foc Nu te știam romantic Mă uimești! Mi-e sete, Și, vreau să mă

Știi... într-o zi am constatat că iubesc, iubesc o noapte..., iubesc o zi..., iubesc, o inițiativă frapantă, fără un număr de ordine! Știi, nu mințeam în zilele de vară, în care,

O seara de vara.. Pe cer mii de stele nenumarate, in minte multe ganduri ascunse.... o frumoasa idila, intr-o mica idee. Am putea sa ascultam o poveste. Oare veti putea avea atata rabdare cat sa o

Aromă cu miros de femeie, Aromă cu miros de amar, Te amețește în timp ce-o cucerești, Neîntâlnită pe tejgheaua Magazinului de la colț, Și totuși o simți în aer și-o dorești, Aromă cu miros de

Îngerii adunau sentiment lângă sentiment, în intervale raționale completîndu-și rugile... Glezna strâmbă umbrea tiparele sentimentale din singurătate... Mușcînd din timp culorile se

Privesc înapoi trecutul, Dar nu mai este Acolo unde era odată, A plecat spre o altă lume Să aibă și ea trecut, Sau poate spre tine Ca să iți amintești de el, Rămâne percepția vie A ceea ce

Fiecare obișnuiește să creadă în ceva. Asta începe prin a-și transforma visul în crezul său. Dar, restul viselor unde au rămas? Într-un perpetuu crez al unei vieți perfecte ne rătăcim

Era în urma războiului... un război unic și diferit. Un război al său cu toată ființa sa, și altul cu lumea... Privea răvășit la toate câte se întâmplaseră. Nu era decât un om.

Miresmele albastre cresc din întrebări existențiale adresate formal, Și, timpul se zgârcește când devine stăpân pe situație, și,se folosește de terapia cuvintelor surde Și, din critici

De ziua ta sau din obișnuință sacrifici poezia Colectând jocuri ce trebuiau să vină... treptat Azi reformulezi o zi cu puțină tandrețe fără păcate îmbrăcate în alb de iubiri

Încercând să mă trezesc, culegând esența unui vis ciudat m-am trezit sorbind cafeaua de dimineață... Privind mașinal între două lumi stăteam de vorbă cu fericirea și mă plângeam

Un joc fără rime Și-ncep să iubesc De-aproape instinctu-ți privesc Cu tact și calm Iți pun o întrebare Dar unde-i rima oare? Trăiesc, iubesc, doresc ziua cu soare și anii de vis pe care nu

Aș vrea ca să ascult Povestea vântului de vară Căci, înțelegerea ne face oameni, Și obișnuința ne-nvață s-așteptăm. M-am trezit Þinând în mână o frunză, O frunză ruginită , Ce mă face să

voi veni între opt și nouă... așa se învârtea o promisiune în aer și-mi amintesc cum mă mutam cu forța in mintea ta să fiu sigură că nu mai întârzii... Ca într-o expoziție de stări îmi

Mi-am luat drept reper un punct negru Si ma misc In concordanta cu el, calculez distanta, dar nu imi ies calculele Si merg inainte Si, astfel el ramane in urma Se face mai mic Pana se

Ascult ecoul noptii Dar, nu pot sa il inteleg Caci, acu e mai tare, Apoi mai incet Si,cei ce odata Puteau sa il descifreze Acum nu mai sunt, Si il ascult si eu, si voi, Si, se aude in

Gândurile acelea arată minunat când îmi ocupi degetele căutând albastru. Intr-un tablou grațiez zeii subtil printr-o atingere primitivă și... fug O expoziție de stări, Un sărut

Mai e doar o zi... Și-apoi îmi iau așteptatul adio Nu voi pleca nicăieri Voi rătăci în continuare Singuratică printre voi, Dar, nu ca atunci când... pentru mine erați totul. Intâmplările,

și azi mă așteaptă o clipă într-o piesă de teatru precum așteapta o toamnă îndrăgostită într-o cameră de hotel Iubirea migrează între subtilităti și evenimente simple și atitudinea nu mai

într-o zi poezia eticheta iubirea în alb si negru în contexte ideale, prin jocuri de cuvinte, fără coregrafie! într-o variantă reușită cu sau fără imaginație oamenii regăsesc paradoxul