Cristina Andrei

Fără a cădea în daco-manie sau mai știu eu ce, trebuie la un moment dat să dăm Cezarului ce e al Cezarului, adică să adâncim cunoașterea în ceea ce îi privește pe strămoșii noștri.
Faptul că teritoriul balcano-dunărean este vatra Europei este atestat arheologic, deci științific, și nimeni nu ne poate lua acest adevăr. Cine și de ce încearcă să-l ascundă este altă poveste. Spre pildă: cultura Cucuteni este probabil cea mai veche cultură urbană din Europa. Primele organizări sociale de tip monarhic din Europa tot în această zonă au apărut, ca și primele culturi ale epocii bronzului. Mai mult, culturile preistorice de la gurile Dunării au influențat în vechime întreaga Europă, până la Atlantic.
Poate că tăblițele de la Tărtăria nu reprezintă un sistem de scriere complet, însă specialiștii sunt de acord că ele sunt totuși o dovadă a unei proto-scrieri, ceea ce nu este mai puțin important.
Cum interpretăm diverse descoperiri arheologice este altă poveste, poate că în acest sens domnul Săvescu se face vinovat de unele exagerări ce i se impută, însă faptele rămân fapte, dovezile arheologice vorbesc, rămâne doar să înțelegem ce ne comunică.
Oricum, ar fi cazul să se studieze mai atent ce avem la îndemână, să ne eliberăm de prejudecăți și, de ce nu?, să popularizăm ideea vechimii noastre pe meleagurile Europei, care ne tot refuză identitatea europeană.
La bună citire,

Radu, cred că brainstorming-ul nu este împrumutat de la respectivele companii. Căci, ce este acest brainstorming? Iată o definiție: metodă de rezolvare a unei probleme în comun, în cadrul căreia toți membrii dintr-un grup contribuie în mod spontan cu idei. Mă îndoiesc foarte tare că metoda asta a fost inventată de respectivele companii. :) Eu zic că și maieutica este tot o formă de brainstorming, și slavă Domnului, ea a existat cu mult înainte de apariția acestui termen modern. De împrumutat, am împrumutat doar termenul, metoda cred că există de la începutul omenirii.
La bună citire

Cu scuze pentru marea întârziere cu care îți răspund, Horia, mărturisesc că îți dau dreptate: a ști să asculți, să taci, înseamnă a ști să vorbești cu adevărat. Și firește că filosoful este un vorbitor prin definiție, iar Mill are mare dreptate.
Mulțumesc pentru acest comentariu superb, te mai aștept.
Numai bine,

Miriam,
Regret că nu am dispus de timp pentru a răspunde mai devreme la comentariul tău. Dar, pentru că e mai bine mai târziu decât niciodată, îți răspund acum, cu scuzele de rigoare:
Sigur că logica reclamei este legătura imperial-imperialism, pe care presupun că autorii o găsesc foarte deșteaptă și se mândresc cu ea. Dar un joc de cuvinte \"deștept\" (care nici măcar nu e foarte ingenios) nu justifică sloganul profund dăunător, zic eu.
De acord cu tine în ce privește reclama la \"Unirea\"; de altfel, cam toate reclamele la alcool (și nu numai!) abundă în mesaje negative. Am impresia că nimeni nu se ocupă de conținutul psiho-social al mesajelor publicitare, nici autorii, nici cei răspunzători de \"curățenia\" mijloacelor de comunicare în masă.
La bună citire,

Cosmin, o altă cauză a deteriorării tradițiilor ar putea fi vechimea mare, evidențiată de doamna Tripon, vechime care este un factor hotărâtor în schimbarea semnificațiilor, în transferul simbolurilor, în alterarea mentalităților și deci în pierderea legăturilor cu ritualurile inițiale.
La bună citire,

Mihai, spre dezamăgirea ta, te informez că nu mă interesează și nu m-au interesat niciodată ABSOLUT DELOC genul acesta de lecturi. Eu CRED CU PUTERE că acest comunism nenorocit a fost rău în sine și că a produs NUMAI rău. Nu e prima dată când o afirm. Și la fel cred și despre fascism, despre xenofobie, despre rasism, despre toate nenorocirile astea produse de puroiul din oameni. Și din nou, nu e prima oară când o afirm.
Ceea ce am vrut să spun este că, de pildă, Capitalul ar fi un bun instrument de studiu pentru cei interesați de studierea diverselor aspecte ale comunismului, chiar de demascarea lui.
Știu că tu ești mai radical din fire și de obicei ești foarte pornit când susții una sau alta. Foarte bine, așa e firea ta, să trăiești mult și bine și să scrii la fel. Dar crede-mă, uneori este loc și de echilibru, uneori trebuie să iei aminte și de părerile altora, chiar dacă nu ești de acord cu ele. Și firește că ești liber să ți le afirmi și tu pe ale tale. Dar, te rog, înainte de a mă acuza de lecturi subversive și de alte alea înainte să mă cunoști, fă efortul și vino la “bătălie” cu argumente argumentate și idei pertinente, așa cum ești în stare foarte bine s-o faci, ce zici?

Of, of, am fost așa preocupată de iubirea nemărginită pe care cineva cu frământări existențiale le arunca în stânga și-n dreapta pe site-ul ăsta, încât mi-am neglijat vizitatorii! Bine ați (re)venit și mulțumesc de trecere și de comentarii.
Felix, mulțumesc de aprecieri. Și mie îmi place cel mai mult începutul, zău că tare mă mândresc cu el :)
Hanna, ai pus degetul pe rană! Am uitat că românii au așteptat zeci de ani să vină americanii, zău! Chestia cu petrolul e super, într-adevăr, n-ar mai fi nevoie de Bulă :)
Doamna Tripon: eu sper din tot sufletul ca teoria aceasta să fie doar atât: o teorie nedemonstrată, că la câtă energie negativă e pe lumea asta, numai în cataclisme am ține-o! De acord că “di vină” suntem toți pentru aproape tot ce se întâmplă pe lumea asta…
La bună citire,

Mihai, ca de obicei, ești pornit rău. Fiind în cunoștință de cauză, poți aduce argumente bine argumentate în tot ceea ce privește răul făcut de comuniști, și, uite, eu îți mulțumesc pentru faptul că ne-ai adus la cunoștință că oamenii puteau ajunge la pușcărie pentru folosirea lui â. Dar te rog să-mi spui: ar trebui să nu mai citim Capitalul lui Marx, pentru că a fost folosit ca instrument al comunismului, care comunism a făcut atâtea victime, sau ar trebui, dimpotrivă, să-l folosim ca instrument de studiu, să-l citim și să înțelegem și noi cum dracu’ l-au folosit comuniștii pentru a-și trage untul pe felia lor?
Tu, fiind în cunoștință de cauză, știi mai bine decât mine și decât mulți că pe vremurile de care vorbești pretextele folosite de comuniști pentru a lichida “dușmanii poporului” erau mult mai multe și mult mai variate. Din nefericire, comuniștii au terfelit tot: limbă, istorie, tradiție. În funcție de interesele momentului, în formarea poporului și a limbii noastre, s-a acordat importanță când elementului slav, când celui romanic. Firește, nu e o coincidență faptul că s-a reintrodus â în familia de cuvinte a lui “român” în 1965, când România începuse o politică ceva mai independentă față de “fratele de la răsărit”.

Generalizarea lui î nu este nefirească, este conformă cu legile interne ale limbii. Ei bine, litera asta afurisită nu a fost adusă de tancurile rusești, ea exista în grafia limbii române cu circa un secol înainte de bolșevici. Sunetul î există și în alte limbi și este redat cu o literă asemănătoare lui i, cu care se “înrudește” (vezi alternanțele fonetice, vând-vinzi etc.)
Exemplul tău cu limba engleză este un exemplu bun, dar ei au optat de la început pentru etimologism (de care, practic, au nevoie, pentru a întreține legătura cu strămoșii, că ei au început să producă literatură în limba vernaculară foarte timpuriu), în vreme ce alte popoare scriu pe baza principiului fonetic (islandezii, de pildă), acest principiu e mai natural și mai ușor. Noi, românii, suntem undeva la mijloc între fonetism și etimologism, predominant fiind totuși primul dintre acestea. Fonetic vorbind, î se apropie de i, nu de a. În plus, limba noastră are o situație cu totul specială între celelalte limbi romanice, dar asta e altă poveste.
Și apropo de comuniști și de tradiții, se poate spune că deteriorarea tradițiilor și toate aspectele subliniate de Cosmin în acest articol se datorează tot tăvălugului bolșevic…

... cum ziseși, Maria. Normele din \'93 sunt o aberație, ca și astea din 2005.

Vexatule, nu te supăra pe mine, da’ evoluția logică este: un singur fonem – o singură literă. Indiferent că asta s-a acceptat pe vremea comuniștilor sau a capitaliștilor. Și eu sunt tot o terchea-berchea :-P, sunt tot o vexată, da’ uite k tot mă bag în seamă :)) uite-așa, de-a dracu’ ce sunt!

Bănuiesc că știi că nu i-aș pupa undeva pe comuniști nici de frică.
E adevărat, reglementările respective s-au produs în perioada aia urâtă, dar odată cu î s-a adoptat și cratima (se scria anapoda, când cu cratimă, când cu apostrof), s-a anulat –u final din anumite cuvinte (ex. de atunci se scrie unchi, nu unchiu), s-a ales forma sînt, sîntem etc. pentru că asta era evoluția normală (“sunt” a fost expresia unui latinism exagerat), deci s-au făcut niște modificări conforme cu evoluția normală a limbii.
În altă ordine de idei, eu aleg să scriu mamă cu ă, nu cu î, nici cu â :)
Oricum, la chestia asta cu limba e mult de discutat, mai vorbim.
Numai bine

Mihai, argumentul celor care în ’93 au modificat normele limbii române adoptându-l pe â în detrimentul lui î, a fost acesta: “restaurarea imaginii” cuvintelor latinești la origine, pângărite de slavofili. Însă această idee, crede-mă, e falsă, iar evoluția limbii cere, firesc, o singură literă pentru un singur sunet. Noi, pentru î, am avut până în 1904 nu mai puțin de 4 semne grafice! Regulile lui Pușcariu s-au (re)impus într-un reviriment al fanatismului latinist, periculos ca orice fanatism. :)
Totuși, Cosmin, de dragul romanității noastre, păstrează-l pe â în “român” și familia lui. Și comuniștii au făcut până la urmă compromisul ăsta. :)
Să vin acum la articol: într-adevăr, blasfemii de sus până jos, dar multe din obiceiurile de înmormântare vin din perioada pre-creștină și sunt impuse de tradiția populară, nu de religie.
Ești sigur că ăsta e cel mai prost articol al tău? Chiar nu se poate mai rău? :))
Numai bine,

Mă adresez dumitale cu “domnule” deși, crede-mă, acest termen nu ți se potrivește. În primul rând pentru că – după toate aparențele – ești o clonă, iar un domn nu se clonează, domnule, își asumă identitatea ca un domn ce este. În al doilea rând pentru că nu ești destul de viril pentru un domn, și bănuiesc că ești mai degrabă o doamnă.

Dar să-ți răspund la comentariu, având în vedere că ai depus efortul de a-ți face ditamai contul pe agonia doar ca să-l postezi:

1. Autoarea asta n-are obiceiul să meargă “la nimereală”. Dacă ești în stare, fă dumneata efortul de a citi și înțelege ce am mai scris, și pe urmă stăm de vorbă.
2. Acest articolaș se vrea un protest parodic, un protest ca oricare altele care s-au postat și pe acest site, și pe altele – ceea ce se pare că dumneata nu ai înțeles. Sigur că nu există principiul “să introducem în limba literară cât mai multe elemente de argou”, și sigur că a satura limba literară cu elemente argotice e o inepție etc.
3. Ceea ce am vrut să subliniez aici este că, de fapt, nu a existat nici o sistematizare, nu au existat principii după care autorii să se coordoneze în elaborarea noului DOOM.
4. E dreptul meu să protestez la ceea ce consider a fi schingiurea limbii române. Iar dacă alte limbi latine au sudat deja pronumele /adjectivele negative, franceza îl are pe “aucun”, spaniola pe “ninguno” etc., asta se datorează unei evoluții diferite, noi nu am ajuns la respectiva fază – dovadă reacțiile de respingere numeroase, atât din partea vorbitorilor medii, cât și din partea unor persoane avizate. Conform acestui argument, al latinității, ce-ar fi să înlocuim definitiv “iubire” cu “amor”, că e mai latin, “suflet” cu “anima”, “război” cu “guerra” sau cu “guerre”, la alegere, sau să-l luăm direct din latină pe “bellum”, că “guerra” e de fapt germanic la origine? Etc . etc.
5. Atenția trebuie să fie mai mult în partea academicienilor care propagă o autentică “romgleză” – cum sublinia și domnul Pruteanu, de care pomenești, și care, evident, nu e întru totul de acord cu noile norme impuse de DOOM.
6. Mai am multe de spus, din păcate trebuie să mă limitez în timp și spațiu.

PS. M-am răzgândit în privința punctului 1: mai stăm de vorbă după ce scrii și dumneata câte ceva.

Conspirația imperialismului și-a pierdut de mult caracterul de conspirație – adică un proiect subversiv, secret, de dărâmare a unei ordini existente – și a ieșit la suprafață, astăzi are forma democratică, deschisă și superavantajoasă a globalizării, un eufemism al noului imperialism, după părerea mea. E adevărat, globalizarea nu presupune (aparent) dominația politică, dar presupune toate celelalte forme de dominație: culturală, economică etc.

Dacă acești domni nu sunt naivi, deci în mod conștient permit un astfel de slogan, înțelegându-i pe deplin sensurile, înseamnă că situația este destul de gravă: propaganda conștientă a imperialismului nu poate fi decât negativă. Mă miră foarte tare faptul că nimeni nu a luat poziție în privința acestui slogan.

Eu prefer să cred – până la proba contrarie – că atât autorii reclamei, cât și domnii de la CNA sunt vinovați doar de incultură, de necunoașterea limbii, și, ca urmare, de folosirea inconștientă a unor noțiuni de al căror conținut nu au habar și care pot fi dăunătoare, cum este acest imperialism susținut deschis într-o reclamă.

Despre celălalt tip de reclame – cele cu pronunțat caracter erotic, cele cu mesaje perverse, cum ziceți dvs., etc. – sunt, desigur, multe lucruri de spus.

Mă deranjează faptul că CNA-ul , ca să zic așa, doarme pe banii noștri, ca și alte instituții, de altfel.

Numai bine,

Vă felicit, doamnă Tripon, pentru toată puterea și tot curajul dumneavoastră de a susține unele aspecte mai mult sau mai puțin controversate legate de neamul și limba noastră. Căci, da, trebuie putere și curaj pentru a-ți susține punctele de vedere, chiar și într-o societate pretins democratică.
Vă mulțumesc că activați pe Agonia, că rezistați unor vânturi potrivnice, și, mai mult, faceți toate acestea cu lumină și iubire – ceea ce îmi pare un lucru aproape imposibil. Mi-ar plăcea să cred că nu sunteți una dintre excepțiile care confirmă regulile superficialității, ale miștocărelii ieftine și ale bădărăniei, din păcate însă :( sunteți o rară excepție. Să sperăm (speranța moare ultima :)) că lumina pe care o răspândiți va fi un far călăuzitor și pentru alții.
Vă citesc cu interes și vă urez viață lungă pe Agonia.ro
Cu stimă,

Mult succes duminică și în toate (multele!) zile de cenaclu ce vor veni!

Nancy, îți mulțumesc mult de aprecieri, iar faptul că ceea ce scriu îți creează o stare specială mă bucură nespus. Mă bucur că există suflete care rezonează la textele mele.
Nu am intrat în alte și alte amănunte – cu șnurul sau cu figurina etc. – pentru că mă întindeam prea mult, și-așa am eu tendința asta de la natură :)))

E greu de crezut că strămoșii noștri daci erau spaima Imperiului Roman, dar așa era, și parcă tare mândră sunt de asta :))

Că veni vorba de documentare, uite că aici am uitat să dau o bibliografie. Am să menționez doar două surse mai importante: “Dacii” – de Hadrian Daicoviciu și “Obiceiuri tradiționale românești” – de Mihai Pop.
Mai treci.
Numai bine,

Discuție savuroasă între un dătător de șpagă și un primitor de șpagă, pe tema… șpăgii. Dar era vorba de șpaga la nivel înalt, desigur – adică la nivelul “campionilor democrației”. Firește că “mica atenție” pe care dătătorul a oferit-o primitorului nici nu intra în discuție. De ce? Dătătorul avea nevoie urgentă a i se rezolva problema, iar primitorul, sărmanul, avea salariul prea mic; deci, “mica înțelegere” (na, că aspectul ăsta mi-a scăpat în articol) funcționează și nici nu e privită ca un compromis, ca o încălcare a legii, ca o situație imorală etc. De ce? Fiindcă poporul român își traversează istoria mână în mână cu șpaga…

Cred că în continuare poeții sunt pierduți în stele… sau poate, cine știe, postează comentarii malițioase pe la alte articole cu teme mai interesante.
Numai bine,

Ciudat cum s-a pliat articolul ăsta pe niște asocieri pe care le-am făcut și eu între experimentul respectiv și “Împăratul muștelor”. Dar, la urma urmei, poate că aceste asocieri vin automat, dacă ești la curent cu amândouă. Și mai îmi vine acum în cap o altă asociere: parabola lui Platon cu inelul care avea capacitatea de a-l face invizibil pe purtător. Oare ce am face fiecare dintre noi dacă am intra în posesia unui astfel de inel?
Coaja de civilizație a omului este foarte subțire și se sparge EXTREM de ușor. Bine că cineva, în trecutul îndepărtat al omenirii s-a gândit că ar fi necesare niște legi ca să-i țină în frâu pe oameni :)) Și-a dat seama că fără ele oamenii nu sunt decât niște animale, cu atât mai periculoase cu cât sunt dotate și cu o inteligență remarcabilă.
Toate cele bune,

Nu m-aș grăbi să idealizez etnia rromă, dar nici să o judec în masă ca fiind o tară a societății. Cred că discriminare există, dar fenomenul discriminării este mult mai amplu, există categorii sociale întregi care suferă de discriminare din cauza vârstei, a sexului, a rasei, a religiei sau naționalității. Mai cred că foarte mult contează sărăcia în care sunt aruncate masele, cu tot cu rromi, dar și dezinteresul tuturor vizavi de toți, în condițiile unui individualism acerb. Lumea s-a înrăit, noi toți ne-am înrăit, rromi și români deopotrivă.
Faptul că rromii s-au “obrăznicit” azi nu e relevant, adică nu este în mod special relevant pentru etnia lor, pentru că toți ne-am “obrăznicit” în aceeași măsură. Adică: găștile de golani români fac tot atâta rău ca și cele de golani țigani. Românii fură în aceeași măsură ca și țiganii. Etc.

Prin urmare, cred că trebuie umblat undeva la aspectele de apartenență socială, nu etnică. Există tendința de a îngrămădi răul numai într-o parte, recte spre marginea societății, de orice etnie ar fi aceasta. Dar, să nu uităm, totuși: “peștele de la cap se împute”. “Coada” societății suportă consecințele firești ale putreziciunii de sus. Iar la mijloc există o masă inertă, prea obosită ca să gândească, prea sictirită ca să acționeze, prea sătulă de propagande și prea preocupată să facă față unei vieți care cu greu îți permite să mai ai și idealuri înalte, să te preocupi de binele general. Așa că tendința generală este: fiecare cu treaba lui. Inclusiv rromii. Dacă ei și reprezentanții lor nu conștientizează că trebuie făcut ceva, dacă ei și reprezentanții lor nu fac ceva, să fie sănătoși și să-și asume urmările. La fel și alte categorii discriminate. Astfel ajungem să constatăm importanța artei datului din coate – vezi exemplul de mai sus al lui Amirpur, care ar putea fi intitulat “Cum ar trebui să dea un rrom din coate ca să ajungă sus” – dar și a proverbului “cine poate, oase roade”, adică, domnule, se descurcă fiecare cum poate și la revedere.

În altă ordine de idei, cei “de afară” care vin să ne dea ei lecții despre integrarea minorităților etc. să se uite mai întâi în ghetourile lor, unde și-au “integrat” propriile minorități.

Cât privește acel “atac grosolan la persoană” :(( care te-a deranjat, crede-mă că nu reprezintă culmea, se poate și mai rău, te asigur; ai scăpat ușor :))
Numai bine,