Cristina Andrei

Să nu uităm că poezia a fost prima formă de literatură și a circulat mult mai multă vreme oral decât scris. Ea va supraviețui indiferent de suportul pe care este \"etalată\". Eu văd în internet o variantă modernă a anticei \"agora\", unde lumea se strângea să asculte filosofii, poeții vremii. Iar dacă aceștia aveau cu adevărat ceva de spus, se găsea cineva să transcrie ideile lor - așa ne-a parvenit, de exemplu, opera lui Socrate, care nu a scris nimic.
Cred că nu se poate vorbi de o calitate în funcție de suport, ci de o calitate intrinsecă a poeziei.
Categoric, sunt avantaje și dezavantaje în ce privește ambele forme de poezie.
Poezia virtuală are avantajul unui public probabil mai numeros decât cea pe hârtie (având în vedere deplasarea spre virtual a tinerei generații, internetizarea și computerizarea care se insinuează în mai toate domeniile); de asemenea, avantajul reacției în timp real a publicului, precum și avantajul unei libertăți a creației - care mi se pare mai mare decât în cazul poeziei pe hârtie. Un alt avantaj este cel al publicării și circulației mai rapide a poeziei virtuale.
Dezavantajele poeziei virtuale constau în primul rând în dezavantajele tehnic-materiale: Internetul mai \"cade\", site-urile pot fi virusate, afectate iremediabil sau desființate, curentul se poate întrerupe, suporturile electronice sunt mai sensibile și au durată de viață mult mai mică decât hârtia, orientarea pe net și selecția paginilor de vizitat devin din ce în ce mai dificile în condițiile în care milioane de site-uri apar zilnic... Pe de altă parte, există dezavantajul - foarte mare - al desconsiderării poeziei virtuale, cum subliniază Cosmin.
Cât despre poezia virtuală ca un capitol al istoriei literaturii (române în speță)... timpul și publicul își vor spune cuvântul. Premisele există - marii clasici au fost deja transpuși pe medii electronice sau pe internet, au apărut și dispozitive de citit cărți electronice de mărimea unei cărți obișnuite, de luat în pat sau în autobuz, iar elevii de liceu nu mai apelează de mult la cărțile tipărite, astfel încât piața a fost obligată să vină în întâmpinarea lor cu enciclopedii virtuale, CD-uri cuprinzând opere literare și site-uri specializate etc. Premisele există, deci, dar inerția tradiționalistă pune piedici poeziei în această direcție. Cred că în această privință viitorul poeziei virtuale este incert, sau oricum, mult timp va trece până la luarea în considerare a unui capitol al poeziei românești virtuale, facilitate de dezvoltarea tehnologică,pentru că mentalitățile rămân mult, mult în urma tehnologiei.
Excelent articol, pune în discuție o problemă interesantă și de actualitate și dă mult de gândit...

În cel de-al doilea comm ce-mi aparține, a se citi, în ultima propoziție: \"Se pare însă că... (nu \"încă\"). Scuze pentru marea cacofonie, se mai întâmplă din cauza vitezei! :))

Nu cred că evreii sunt cei care pun bețe în roate, nu am cunoștință de așa ceva.
Am o rugăminte: să-mi spui, te rog, cum ai ajuns la concluzia că am pus în opoziție evreii și procesul comunismului?
Cât despre textul domnului Goma, pentru a putea afirma că acest text este ticălos sau nu, îmi trebuie mult mai multe date decât cele de care dispun acum. Eu la școală am învățat o istorie, acasă altă istorie, și în prezent sunt în curs de a descoperi iar altă istorie.
Am o observație în legătură cu polemica ta cu Florin: ambele teze - atât cea a monoteismului, cât și cea a politeismului dacilor - au fost argumentate de diverși istorici (ex.: V. Pârvan pentru monoteism, C. Daicoviciu pentru politeism). Se pare încă că dovezile arheologice ar conduce spre a doua variantă, a politeismului.
Salutări

Dragă Mihai,îmi pare rău că nu ai înțeles... Ce am vrut să spun este că uneori o iubire mare se exprimă și în gesturi banale, așa cum sunt cele prezentate de tine așa de frumos. Nu-mi pare o poezie banală, așa cum crezi.Mi-a plăcut... Eu nu prea las comentarii la opere care nu-mi plac.Poate nu m-am exprimat cum trebuie. Cât privește \"golul\", asta mi-a inspirat mie,faptul că întotdeauna rămâne un gol de completat (poate de către celălalt), nu știi de ce, nu știi cum să-l completezi,dar îl simți cumva,undeva, e dorul de mai mult, e aspirația către totalitate... Opera literară este deschisă interpretărilor, Mihai, ar fi prea săracă poezia dacă nu ar rămâne deschisă, dacă nu ar avea sensuri dincolo de cele pe care a intenționat autorul să le dea. De exemplu, eu văd în Cătălina din \"Luceafărul\" o ființă superioară, lucidă, care pătrunde mai bine sensul lucrurilor,nu o femeie oarecare, infatuată și telurică, așa cum o văd mai toți exegeții... Îmi dai voie?:)

Mie nu mi-e frică de manele, pentru că:
1. Din fericire, locuiesc într-un cartier unde nu se ascultă manele (sau, mă rog, dacă se ascultă, ascultă fiecare pentru el, nu știu, cert este că nu mă lovesc de fenomenul \"manele la maxim\")
2. Nici nu frecventez medii în care se ascultă (oricum, chestia asta cu manelele în toate localurile nu ține)
3. Am la îndemână telecomanda, deci pot alege muzica ce-mi place
4. \"Manelele\" noastre sunt absolut impropriu denumite astfel (vezi definiția din DEX)
5. Nu mă obligă nimeni să le ascult
6. \"De gustibus non discutantum\"...

Iată că vin cu niște răspunsuri, destul de târzii, am avut de lucru cam mult în ultimul timp și n-am mai trecut pe aici. Să o iau în ordine:
Victor: Dacă nu ai nume, înseamnă că nu trăiești în societatea asta, deci nu poți să fii deputat, etc. Cum să nu ai nume? Trăiești singur în junglă? În fine, chiar dacă premisa este destul slabă, înțeleg ce vrei să zici. Eu aș opta pentru varianta \"domnule deputat/doamnă deputată fără nume\":)).
Șerban: sigur că nu sunt invidioasă pe statutul femeii în societatea arabă…deși, în esență, crede-mă, mare diferență nu este față de orice societate rurală de peste tot…
Cosmin: văd că ești supărat rău pe domnii care au scos ultimul DOOM. Totuși, din când în când, cum am spus, se mai fac modificări normative, impuse de circulația cuvintelor, de uzul popular. Nu mă surprind respectivele schimbări, pentru că în limba comună s-au impus de mult. E mai grav însă când se umblă la structura gramaticală în mod nejustificat, cum e cazul lui \"creează\" pe care l-ai menționat. Și, oricum, nu e suficient să se schimbe normele în DOOM, trebuie aplicate o seamă de schimbări importante la manualele existente pe piață!
Tudor: Pe lângă faptul că se întâmplă să am un real respect pentru anumite persoane de pe acest site, respectiva sintagmă este o formulă de încheiere, ca multe altele, pe care o folosesc din când în când. E adevărat, uneori mă ia valul și nu mai folosesc formule de încheiere, dar dacă folosesc o formulă sau alta, nu este semnificativ, depinde probabil de starea de spirit, sau de modul în care mi s-a adresat persoana respectivă, n-am stat să mă analizez în acest sens. În fine, deși văd că pe alocuri în acest site se folosește uneori un limbaj dur, nejustificat, eu personal mă străduiesc să nu lezez pe nimeni, cum am spus mai sus. Deși, pe cuvânt, pot să fac mișto și să înșir răutăți la nesfârșit, dacă vreau. E ușor. Mai greu este să porți o discuție civilizată, argumentată, rațională, logică.
Liviu: Părerea ta… :))
Nancy: Interesant. Așteptam de mult și un comentariu mai \"la obiect\". Cum am spus, trebuie să ne raportăm la limbile de origine latină, unde categoria genului e mai bine reprezentată.
Liana: O interpretare foaaaarte interesantă. Îmi place mult. Și, oricum, cu sau fără feminin, eu mă simt întâi \"om\" și apoi femeie. Cred că toți trebuie să fim întâi oameni. Ceea ce se uită cu prea multă ușurință adeseori.
Mihai: În sfârșit un bărbat care poate judeca întâi ca om, apoi ca bărbat, fără părtinire și cu obiectivitate. În definitiv, am abordat un defect care trebuie îndreptat, și nimeni nu a adus argumente cum că acest lucru nu ar trebui să se întâmple!
Mulțumesc tuturor de trecere.
Salutări!

Hi-hi!
Poza nu-mi aparține, dar îmi place grozav interpretarea!:)))
M-a amuzat copios, sper să nu devin astfel misandră!!!
Salutări

Știați că în arabă pentru pronumele personal de persoana a doua singular - \"tu\" - există două forme, una pentru masculin (\"enta\") și una pentru feminin (\"enti\")?
Una peste alta, e irelevant, totuși, pentru ce am vrut eu să zic pe aici… Era vorba despre limba română și despre substantive ce desemnează ocupații / funcții.

Mulțumesc pentru comentariul interesant. Iată răspunsul meu: toți suntem supuși subiectivității, efortul mass media în sensul menționat este chiar un efort, poate nu general, dar pe alocuri se simte, și oricum am zis pe undeva pe la sfârșit că răspunsul ar putea fi \"comoditatea, ignoranța și ignorarea, discriminarea, incompetența, indiferența\". Am zis și de academicieni. Dar ce facem cu termenii care sunt deja normați academic și nu sunt folosiți? Cât despre formula de adresare, cea consacrată este \"Stimați Domni\", iar până la adoptarea alteia (gen \"Stimată Doamnă / Stimate Domnule\") va mai curge multă apă pe Dunăre. De acord și cu observațiile referitoare la diversele tipuri de lecturi (deși nu am menționat nicăieri un \"feminism exacerbat\"; iar respectiva notă am introdus-o pentru că mai toate comentariile au fost oarecum malițioase și am vrut să subliniez că nu găsesc deliciu în lecturile \"feministe\"). De acord și cu observațiile legate de DOOM (întrebare derivată: ce facem atunci cu manualele, cu profesorii și cu legile interne ale limbii române până la urmă?), m-ați convins să-l cumpăr, eu am unul mai vechi și - Doamne iartă-mă! - scriam \"creează\" crezând că scriu corect, conform regulii radical (cre-) plus sufix verbal (-ează)! Păcat de ultima parte a comentariului, expresiile de tip \"cine se scuză se acuză\" sunt puțin puerile, nu credeți?
Salutări

Foarte bine! Mă bucur să aud de astfel de inițiative, pentru că până la urmă așa… trebuie! :). Poate că dacă s-ar întâmpla astfel tot timpul, s-ar ajunge mai repede la schimbările de care vorbeam. Și măcar să se folosească femininul acolo unde este normat și acceptat de dicționare, și apoi, cu adoptarea formelor de feminin care nu sunt normate… mai vedem noi.
Din păcate, eu nu pot lua o astfel de inițiativă, nu am nici măcar o carte de vizită, pe care să scriu ce vreau eu :).
În altă ordine de idei… am o colegă preoteasă, și se simte faptul că parcă ar vrea să ascundă acest lucru… în fine, treaba ei… Oricum, mulțumesc de sfat! :)

Nu știu ce mi se întâmplă, mi-am pierdut vocabularul, îmi vine să zic numai \"frumos\" și \"mi-a plăcut\", deși vreau să zic mult mai multe...
Mi-au plăcut analogiile cu mitologia, bine potrivite în text, firesc, de parcă acolo își au locul, nu altundeva...
Mi-a plăcut cum a fost evocată o stare de spirit, foarte plastic, foarte vizual, foarte sugestiv... cămașa care pleacă la mare, cartea care dă din pagini disperat, cocoțatul pe balcoane, pe iedera lui nea Gicu, tabloul din Piața Universității...Bucureștiul - labirint închis ca o sferă...
Mi-a plăcut și structura, gradația: atmosfera dinainte, din timpul și după diluviu, trecerea se face firesc, fără întreruperi abrupte...
Mi-a plăcut și inovația \"icărește\", foarte bine încadrată în text...
Ce mai, domnule Bogdan, mi-a plăcut de la cap la coadă. Foarte mult.
Cu respect,
Cristina

Imagini banale (\"Nebunule, ai să răcești!\", sărutul inocent), gesturi cotidiene, dar care sunt expresia unei stări de grație (îngerii, fluturii...)și lasă un gol de completat (din dorul de mai mult?), un rol pentru Ea de jucat... Muzica înălțătoare a lui Mozart, opusă pasiunii flamenco-ului ... O iubire mistuitoare ce se consumă în cotidian... Pe lângă câte iubiri trecem zilnic?...

Definiții…
Misogin, - Ã, misogini, - e, s.m., adj. (Livr.): 1. S.m., adj. (Bărbat) care urăște femeile. 2. Adj. Care manifestă, exprimă ură față de femei. (Var.: misoghin, - ă s.m, adj). Din fr. Misogyne, germ. Misogyn. Sursa: dex98
Misoginism n. livr: Lipsă de încredere în calitățile morale ale femeilor; atitudine negativă față de femei. Sursa: dex98
Misoginie s. f. (livr.): atitudine a misoginului, ură față de femei - Din fr. Misogynie. Sursa: dex 98
… Și explicații
Definiția pentru \"misogin\" de mai sus există și pe dexonline, unde faceți trimitere. Acel - ă din coadă stă pentru forma feminină, deci pentru \"misogină\" și este folosit ca adjectiv. Astfel l-am folosit și eu, spunând că pot fi o femeie misogină, dacă vreau. Pe de altă parte, există un procedeu de îmbogățire a vocabularului, care se numește \"schimbarea valorii gramaticale\", iar în virtutea acestui procedeu adjectivele se pot substantiviza. De pildă, cuvântul \"egoist\", figurează în dicționar ca adjectiv, dar se folosește la tot pasul și ca substantiv. Iar \"preaplinul\" de la cadă a fost odinioară un adjectiv sadea, la superlativ.
Poate trebuia să pun un glosar la sfârșitul articolului???
Cam atât despre \"necunoștința de cauză\"…

Mă întrebam eu pe unde o fi încadrat eseul meu, că dispăruse de la \"Subiecte fierbinți\" destul de repede :).
Nu mă supăr, chiar pe undeva mă bucur și vă mulțumesc și... ce va fi, va fi...
Cu respect

… și iar…
Domnule Bogdan, în răspunsul pe care l-am dat domnului Vladimir, am menționat: \"Tot timpul am vorbit de un misoginism inițial, originar etc. Deci, de un misoginism care a existat la început și care a împiedicat femeile să ocupe anumite funcții sau să exercite anumite profesii, ceea ce, în mod firesc, s-a reflectat în limbaj\". În eseul meu am scris și că el nu mai există în realitatea socială și lingvistică. Am scris și de domeniile odinioară exclusiv bărbătești…
Cred că am menționat și că acestea au fost niște observații sumare. O abordare exhaustivă ar necesita un timp de care nu dispun. Cred însă că nu era necesar să fac o mare \"poveste\", ce am avut de spus, am spus. Cred că destul de clar, concis și coerent.
Cât despre substantivele defective de gen, a se vedea răspunsul meu la comm lui DoDu.
În ce privește cazul concret prezentat de dumneavoastră, da, de ce nu, domnule Bogdan? Ne-ar durea mâna să scriem un cuvânt în plus? Bineînțeles, aceasta ar fi o situație ideală… din respect, încă o dată o spun, pentru limba română, nu neapărat pentru președinta respectivă. Stilul oficial este, se pare, cel mai rigid. Dar, în cele din urmă, trebuie să se supună și el dinamicii limbii.
Într-adevăr, am spus-o, limba populară impune în timp normele. Dar intervenția academică se impune, pentru că nu fac eu dicționarele, nici dumneavoastră, nici cel de pe stradă… ele sunt elaborate la nivel academic, nu??? q.e.d.
Cu respect

Așa mai da!:)
E adevărat, există substantive defective de gen, așa cum există substantive defective de număr. Limba este însă extrem de dinamică, mai ales la nivelul lexicului. Iar la nivelul lexicului, unele dintre cele mai multe, frecvente și spectaculoase schimbări se petrec în câmpurile semantice ale ocupațiilor, funcțiilor, profesiilor. Hai să luăm, de exemplu, cuvântul \"programator\" (corespondentul său feminin, \"programatoare\"), cu sensul \"persoană specializată în întocmirea programului unui calculator\". Acum 100 de ani, nu exista. Azi există, cu echivalent feminin cu tot. Cuvântul \"ministru\" exista acum 100 de ani, și chiar cu mult timp mai în urmă, și până în ziua de azi nu și-a \"găsit perechea\" în dicționare. Este vorba - repet a nu știu câta oară - de schimbarea unor norme care să corespundă realității sociale și lingvistice.
La mine în DEX există \"misogină\", sâc!:)). Cât despre \"androfob, -ă\", cred că, dacă ne jucăm foarte serios cu un cuvânt ca \"banat\" (din engl. \"banned\"), putem să ne jucăm și cu un cuvânt românesc, ca \"androfobie\", prin derivare regresivă - \"androfob\" - sau progresivă - \"androfobist\"…
În fine…departe de mine androfobia asta… nu cred că am \"păcătuit\" în sensul ăsta în cele scrise de mine. De fapt, cred că singurul enunț care ar putea eventual să fie bănuit în sensul ăsta este acesta: \"Femeile au luptat și au muncit mult pentru a-și face loc în domenii odinioară exclusiv bărbătești, pentru a-și câștiga drepturile de care se bucură astăzi la egalitate (?!) cu bărbații.\". Cred că e o realitate și nu denotă androfobie. În ce privește misoginism inițial bla bla bla… (scuză-mă, dar nu vreau să mai repet, vezi și tu răspunsurile mele la comm, te rog), este și acesta o realitate.
Cum văd eu egalitatea (prefer acest termen în loc de \"egalitarism\") între sexe, este altă problemă, despre care nu a fost vorba \"în propoziție\", ca să zic așa.
Supărarea mea se îndreaptă către academicienii noștri, nu către bieții papi și notari.
Și ce să-ți fac, dacă te-ai prezentat drept clonă, nu clon?:))

Ai dreptate! Și ai atins aici o problemă pe care chiar aveam de gând să o evidențiez cândva, cumva (probabil curând, poate mai provoc o \"furtună într-un pahar cu apă\"). Mă refer la problema din comunitățile arabe, la reflectarea lingvistică a relațiilor din cadrul lor - eheei… Ce problemă delicată și spinoasă totodată e astaaa… Dar văd că ești avizată și știi despre ce e vorba. De \"militantism\", nu știu ce să spun, sensul la care te referi e corect, dar cred că mai am muuult până acolo. Oricum, o călătorie de o mie de mile începe cu primul pas, cum se spune. Pe care cred că l-am făcut. Nu neapărat în direcția antimisoginistă, în cazul de față a fost doar un aspect al limbii române, cum sunt atâtea altele, ci mai ales în direcția unor probleme de limbă română nerezolvate, \"suspendate\", controversate etc., actuale sau nu. Mulțumesc de trecere și comentariu, cred că te numeri printre persoanele (puține) care chiar au înțeles ce am vrut să spun.

În primul rând țin să precizez că în cele scrise de mine am menționat: \" Termenul alternativ, \"ministresă\" (ca și \"poetesă\" ș.a.), prezintă parcă o denotație peiorativă.\" Deci, nu am optat pentru \"ministresă\", ci pentru \"ministră\". Acest lucru nu reiese din text, ci se vede în text, citez: \" Perechile \"ministru - ministră\", \"miniștri - ministre\" ar fi trebuit să-și fi găsit locul în dicționare cu mult timp în urmă\" (vezi și referirea la \"generăleasă\", \"preoteasă\"). Prin urmare, reiese că nu optez pentru \"poetesă\", ci pentru \"poetă\". Nu pentru \"gunoiereasă\", ci pentru \"gunoieră\".
În al doilea rând, nu știu de ce toată lumea îi dă înainte cu feminismul, nu mai insist în această privință, că am mai dat un răspuns la un comm în această privință. Grija mea principală este LIMBA ROMÂNÃ. În acest caz a fost vorba de corelarea normelor cu realitatea existentă (nu cu una \"misogină\" inițială). Ca fapt divers: când s-a pus problema adoptării alfabetului latin, Titu Maiorescu s-a luptat din greu să scoată litera \" î \" din alfabet. Nu a reușit. Pentru că realitatea limbii cerea această literă. Și ca realitate (iritantă, pentru mine): cuvântul \"senator\" are în limba populară echivalentul feminin \"senatoare\" de foarte mult timp pus în circulație și utilizat, încât sunt sigură că omul de pe stradă ar fi surprins să afle că în dicționar figurează doar forma masculină. Și o întrebare: câți dintre vorbitorii de limbă română știu, de pildă, că forma feminină pentru \"redactor\" nu este \"redactoră\", ci \"redactoare\"?
Concluzie: nu era vorba despre \"lupta pentru egalitate\", nici despre diferențele de abilități etc. Era vorba despre un aspect al limbii, despre cauze posibile, despre adaptarea normativă…
Nu am vrut să port o luptă în războiul dintre sexe, ci în războiul pentru limba română...

Domnule Negru Vladimir, nu este vorba de modificarea limbii române, limba s-a modificat deja, cum am spus, bunul-simț popular a operat modificările în limbaj, este vorba de modificarea corespunzătoare a unor norme, așa cum se procedează la nivel academic din când în când, luându-se în considerare schimbările de la nivelul limbii populare, care se impun prin circulație, frecvență, uz.
Nu este vorba nici de respectul pentru femei, este vorba de respectul față de limba română. Este firesc să se facă ACORDUL de gen, număr și caz. Curat românește se spune \"doamna judecătoare\", nu \"doamna judecător\". În ce privește cuvintele care nu au corespondent feminin , este vorba de adoptarea unui echivalent corespunzător, pentru reflectarea unei realități. Aceste modificări și adaptări se fac uneori la nivel academic, și am subliniat faptul că se așteaptă prea mult pentru operarea lor în dicționare. Credeți-mă, ele se vor face cândva, așa cum s-a făcut, de exemplu, pentru \"mitocan\", care inițial desemna un locuitor al unui mitoc, apoi o persoană care locuiește la periferie, ajungându-se în final la sensul de azi, pe care îl găsim în dicționare. Am evidențiat faptul că e timpul să se facă modificările necesare la nivel normativ și că este de neînțeles de ce aceste modificări nu se fac.
În al treilea rând, nu este vorba nici de \"restaurarea lingvistică a demnității femeii grav lovite (nu \"lovită\"! - vezi acordul gen-număr-caz, despre care vorbeam) de expansivitatea aproape demonică și egoistă a bărbatului\"... Tot timpul am vorbit de un misoginism inițial, originar etc. Deci, de un misoginism care a existat la început și care a împiedicat femeile să ocupe anumite funcții sau să exercite anumite profesii, ceea ce, în mod firesc, s-a reflectat în limbaj. Însă nu mai este cazul. Și este firească adaptarea corespunzătoare a normelor, care se găsesc într-o lungă stare de inerție în această privință, reflectând acest misoginism inițial. Este o stare de fapt, pe care am evidențiat-o. Atât.
Grija mea este pentru limba română, domnule Vladimir. Femeile își pot purta singure de grijă. Mă doare faptul că de limba română nu prea mai are nimeni grijă.
Salutări
P.S. Credeți-mă, n-am cumpărat niciodată revista \"Femeia\" :)

Domnule Paul Bogdan, legătura dintre psihologia unei comunități, relațiile sociale existente în cadrul ei și limba acesteia a fost de mult dezbătută, argumentată și demonstrată de lingviști renumiți. De la această premisă pornind, singura explicație validă pe care eu am găsit-o pentru situația prezentată este acest misoginism inițial, care, chiar dacă a dispărut pe alocuri din realitatea socială, și chiar din cea lingvistică, se reflectă în mod nejustificat și inutil în dicționare și în lucrările de specialitate. Este vorba , deci, despre misoginism, și despre reflectarea lui în limbaj. E posibil să existe o altă explicație, pe care o aștept cu interes, din partea dumneavoastră sau a altcuiva.
Să nu uit: în dicționare (DEX, DLRC) există echivalent feminin pentru \"gunoier\", care este \"gunoieră\". Pentru ocupațiile mai umile, dicționarele se adaptează mai repede. :). Desigur, comentariul dvs. a fost ușor malițios (sau așa l-am perceput eu), dar de ce nu \"tăietoare\" de lemne, de ce nu chiar \"soldată\"? Există o explicație logică pentru neadaptarea unui corespondent feminin în aceste cazuri? Care ar fi aceasta? Personal nu știu dacă există femei specializate în tăiatul lemnelor, dar presupun că, dacă există femei care luptă pe câmpuri de luptă, dacă există chiar femei ce fac parte din sau chiar conduc un echipaj al unei astronave, e de presupus că există și femei a căror ocupație este să taie lemne!
Salutări