Cristina

Dana, nu inteleg ce ai cu comentariul meu? ce te face sa crezi ca nu am citit textul si comentariile? comentariul era adresat lui cosmin, il atentionam si foarte serioas ca se mai intampla cazuri de astea,dar am refuzat sa fac trimitere la o revista in subsolul unui text care viza alta revista. nu am facut NICI O referire la text sau la altceva, ci doar la comentariul sau si la fenomenul in sine.ERA PENTRU COSMIN sau daca vrei era un comentariu offtopic. despre text? numai de bine

Cosmin, nu numai ei isi dau singuri premii... iti mai aduci aminte faza cu Oscarul? :)

eu cred ca gandacul asta din poezia lui liviu nanu nu-i chiat atat deee...scarbos, tocmi fiindca e \"reincarnarea nebului ala de kafka\" si chiar daca autorului nu i se prea da mana sa-l puna la zid, nu ezita, totusi, sa-i lipeasca piciorusele de perete. cumva pentru a-i arata cine \"e stapanul in casa asta\" si cine e adevaratul geniu, fiindca autorul va fi in final cel care ii recita poezii, iar acesta cu toata nebunia pastrata de la kafka si geniul sau nu va ramane decat lipit cu superglue de perete.de aceea cred ca versurile din final au o mare importanta si mie mi-a placut si poezia asta.

as fi vrut sa spun, pur si simplu, imi place poezia lui Florin Halalau, dar cum e frumos si corect, trebuie sa si argumentez, cu toate ca uneori explicarea unei poezii nu face decat sa scada din frumusete si sa te coboare din inaltul unde te ridica.ma incapatanez sa trec peste avertismentul autorului: “nu încercați să înțelegeți ceva/
din ceea ce scriu” chiar daca vine si cu argumentul “nici măcar eu/așa-zisul autor/
nu-mi înțeleg scrisul”. din pacate acesta nu ma convinge fiindca socrate in complicitate cu platon au zis ca autorul este “victima” inspiratiei si de obicei oricine poate spune cate ceva despre poezie, numai autorul ei nu. asa ca poetule drag lasa cititorul sa decida nu te mai da cret si nu incerca sa scapi de o eventuala critica.lasand gluma la o parte, prin adresarea directa catre cititor, autorul incearca sa-l apropie, realizand o conventie. fara sa stiu de ce am inceput cu finalul ma intorc printre randuri la prima poezie in care descrie “lumea asta tembela”. e o poezie prea serioasa pentru tonul in care am inceput eu sa scriu acest comentariu. poate fi una dintre poeziile care dor si spun mai mult decat poate duce un cititor. e o poezie care se traieste.pianistul este artistul in care se incadreaza atat poetul cat si cantaretul si care_mai_sunt_pe_langa_acestia. Florin face o paralela intre artist, lumea lui departe de lume si aceasta din urma. s-ar putea spune ca e destul de cunoscut artistul care nu este inteles, ascultat, primit si poate ca aceasta tema este mult prea discutata, dar florin reuseste sa o abordeze itr-un alt mod, mult mai poetic si mai aproape de cititor. trage o linie foarte dura intre aceste doua lumi: a artistului:” nu trageți în pianist/pe el oricum nu-l ascultă nimeni”, cel care are mereu ceva de spus, de trait si banalitatea unei vieti comune:” viața își urmează cursul/între felul unu și felul doi”.
artistul este despartit printr-o prapastie de lumea inconjuratoare, mai ales ca “oricum pe el nu-l asculta nimeni”. aceasta poezie pare a fi un strigat. incaperea aceluiasi artist este descrisa in poezia: “poem livresc” care vine parca in continuarea primeia. mi-a placut foarte mult:”un oblon închis/ca o pălărie /pe capul unui mort”. remarc prezenta aceluiasi pian ceea ce ma determina sa insist asupra prezentei aceluiasi artist. o poezie de dimensiuni mici, dar cu o intensitate foarte mare. in “featuring eric clapton” florin descrie totul cu exactitatea unui detectiv. posibil este vorba despre o alta viziune moderna a omului aflat in fata mortii, pe care o simte apropiindu-se, o vede pregatindu-se, dar cu toate acestea mai lasa loc si pentru o urma de ironie:” vom fi cea mai frumoasă pereche/în seara aceasta” intuiesc ca este inspirat dintr-un oarecare cantec, dar nu cunosc, poate imi dau seama mai tarziu. si acum ia nastere o curiozitate: florin halalau canta? trec peste cateva poezii, nu ma pot opri la fiecare chiar daca posibil, dar_nu_sigur, ar merita si citesc “chisinau cu sufletul la gura”. m-a facut sa schitez un zambet si s-o descopar pe silvia care are studioul in cladirea ulimuluil(am sa tin minte). din nou aceeasi exactitate in descriere si o anumita dexteritate a scrisului. poezia si poeziile, in general, au ritm si curg, nu te lasa sa te impiedici.eu le-am citit si recitit cu placere de fiecare data.

da de profesori nu se ia nimeni? ce sa mai invete studentul daca profesorul pune note doar!!! pentru prezente? studentul de azi(sau cel putin la noi la facultate) nu trebuie sa invete, nici macar in sesiune, el trebuie sa stea ca o leguma in clasa ora de ora si sa inghita (fara sa-i stea in gat) tot ce-i spune proful.

Cu tot respectul pentru Maria, dar nu pot trece cu vederea multitudinea de greseli(de toate felurile) care apar in textele sale, mai ales ca e unul postat pe prima pagina a siteului. Oricum observ ca textul e scris in graba si neglijent, dar asta nu e o scuza. In momentul in care postezi un text cititorul se afla in fata acestuia si nu-l intereseaza cum, cand si de cine a fost scris.Am impresia, in primul rand, ca virgulele au fugit de acolo de unde le-ai pus tu(sau nu) si s-au cam amestecat. Sunt acolo unde nu le este locul si dispar cand ar trebui sa fie.Daca ar fi sa dau exemple pentru fiecare remarca pe care o aduc, ar insemna sa scriu prea mult, de aceea nu voi insista.
- exprimari gresite:\"pe care le consideră ca li se poate da importanță\" sau \"Valeriu Cercel are forma sa proprie de exprimare.\"(fiind a sa este evident ca e si proprie)

- incearca sa teoretizeze satira, epigrama, fabula, dar o face intr-un mod naiv, copilaresc si nedocumentat.
-repetarea in mod constant a aceluiasi cuvant, lucru care deranjeaza:\"îmi este foarte greu să încep a critica, să încerc a critica subiectul pe care îl prezintă autorul\" sau \"exprimarea unei stări sufletești, iar o stare sufletească exprimată e un fenomen pe care îl putem\"
- autoarea nu este pregatita sa scrie acest articol, lucru care o determina sa predea stafeta cititorului si sa gaseasca o scuza permanent(ori cititorul nu asta asteapta de la un text):\"Dragi colegi, dacă doriți, faceți ce vreți cu versul lui Valeriu, aveți libertatea e un bine și pentru autor.\"(aici mai lipseste si o virgula sau un punct)
- autoarea se exprima exact cum si vorbeste, ceea ce poate fi un plus(se poate vorbi de autenticitate) sau minus. de data aceasta am impresia ca o dezavantajeaza.\" în chestiile de estetică\"
- am impresia ca partea \"teoretica\" a acestui text este copiata de pe undeva, nu pastreaza acelasi ton.( a se observa fragmentul in care vorbeste despre fabula, aducand in atentia noastra si un citat din Hegel)
- nu sunt deloc de acord cu ce afirma autoarea aici:\" În acea epocă fiecare voia să aibă spirit și succes ușor. Toți căutau versurile mici, scurte, picante, care se citeau ușor, și care fac să râdă și pe cei mari, și pe cei mici. Pe atunci, cel mai mare talent era să distrezi, și prima calitate: să nu fii ridicol. Epigrama a păstrat ceva din caracterul inscripției.\". eu nu cunosc o astfel de epoca, mai ales ca m-as abtine sa fac generalizari de genul:\"toti cautau...\" sau \" talentul cel mai mare era sa distrezi\"
- virgula intre subiect si predicat, la facultate profesorul ne trimite direct in restanta pentru asa ceva:\"Dumnezeu, l-a creat pe Adam\"
-vorbeste despre Poezie,in general, pentru a face o trecere catre cea a lui Valeriu, dar nu cred ca era necesar in acest text sa se scrie acele fragmente aproape patetice despre poezie, cand se poate rezerva un studiu aparte. intuiesc ca acest text se vrea a fi axat doar pe creatia lui Valeriu Cercel.
Cam atat, cu toate ca ar ma fi cateva ceva de spus. Consider ca acest text mai trebuie lucrat si sper ca am facut o critica, pe cat posibil, constructiva. Nu stiu cu ce o poate ajuta pe Maria doar laudele si multumirile din subsolul textului. Acestea nu fac decat sa o incurajeze sa scrie si in continuare cu aceleasi greseli, care se repeta, am urmarit si in textele anterioare. Tot respectul meu pentru creatiile(poezii, fabule, epigrame etc.) lui Valeriu Cercel.

Vladimir, eu m-am oprit la poezia asta si stii si tu de ce, titlul...si nu numai.ai descris foarte frumos batranul care nu mai e de la tara si nu mai are mainile crapate si fata zbarcita, acesta \"isi spala mainile in apa cu trandafiri\" si \"nu-l mai sperie noaptea\", e cumva a doua strofa o resemnare in fata mortii exprimata prin aceasta \"noapte\"? acea iluminare, tresarire sau sclipire de viata de dinaintea unui ultim drum. la aceste stari mai adaugam si acea liniste apasatoare si un ultim popas:\"și parcă sângele
i se oprește să mângâie inimi\". mai remarc o unda de resemnare, cu nostalgie si o lumina ce zvacneste si tresare din orice cuvant.am inceput cu strofa a doua(nu stiu de ce), dar revin la prima ca sa remarc acel \"jaratec\" ce simbolizeaza aceeasi apropiere a sfarsitului, fiindca nu e nici foc ca sa exsprime plinatatea vietii, nici scrum ca sa fie sfarsitul, e doar o cale de mijloc. nu intamplator este folosit verbul \"inveleste\" . este interesanta caldura, atentia cu care trateaza tot ce il inconjoara: jarul, palmele, luminile. cand priveste palmele isi analizeaza, de fapt, propria viata, de la inceput pana acum si argumentez aceasta idee prin ghicitul in palma. batranul incearca sa faca un bilant al propriei vieti. abia acum observa ca luminile orase sunt maiestre, de fapt, e doar o aparenta (\"par\"), atunci cand esti pe punctul de a le pierde orice lucru iti pare frumos. prin felul sau de a fi, de a reactiona, prin linistea interioara, dar care se raspandeste in tot poemul, acest batran se situeaza undeva deasupra.io ho piaciuto.

Paul, am facut o vizita paginii tale si mi-a placut mult aceasta poezie. m-a dus cu gandul la povestea copiilor care nu vor sa se nasca. acel \"inca din\" de la inceputul primului vers vorbeste despre personalitatea prezenta a autorului care se face remarcata inca de cand era in pantecele mamei.interesanta exactitatea cu care este descrisa fiecare miscare a copilului. acestea pun accent pe ascutimea mintii(\"tinteam\"), spontaneitate (\"Un salt imprevizibil\"), inteligenta si un pic de egoism aproape sadic din versul:\"ascunzându-și zâmbetul cu ghearele strânse în pumni.\" Nu putem crede ca acel copil ar putea avea o problema de orice ordin fiindca autorul ne avertizeaza ca este \"un copil sanatos\" ceea ca vrea sa sugereze mai mult ca este un copil normal.dezamagirea mamei produsa de acest mic \"monstrulet\" este sugerata in versul:\" Mama gemea de durere privindu-și visele murind unul după altul.\" interesant ca mama sufera si geme nu din cauza durerii ci din cauza viselor pierdute, ucise de propriul sau copil si acum ma duc cu gandul la \"ucigasul de vise\". nu intamplator apare caita care din cate stiu eu ar insemna norocul copilulului, el se foloseste de acesta pentru a-si pune in practica planurile.tocmai fiindca m-a facut sa gandesc, sa-mi adresez intrebari si sa-mi imaginez acel copil si acea mama consider aceasta o poezie foarte buna.

Tudor, sper ca nu te referi la poezia \"boii din universitate\" pe care am vazut ca ai comentat-o.textul despre care vorbeam a fost postat anul trecut si sters vara cand un profesor m-a atentionat prieteneste ca a ajuns la rectorat si la catedra. tu ai scris mai subtil si asta e un plus si un avantaj, dar oricum trebuie sa fii atenta. nici unul dintre profesorii atinsi nu-ti va spune direct ca a citit, poate doar vor face diverse aluzii in timpul orei ca exemplu:\"stim ca multi se razbuna prin intermediul literaturii\" sau daca e sa ne raportam la textul tau:\"ati notat, ati inteles\".

mi-a placut mult poezia ta, Tudor. primele versuri m-au dus cu gandul la unul dintre dialogurile lui Platon si anume Lysis unde Socrate, Lysis si Menexenos incearca sa defineasca ce este prietenia. ei incearca sa demonstreze ca prietenia nu se bazeaza pe asemanare, dar ajung sa spuna exact invers. oglinzile care te inconjoara ar putea vorbi despre o eventuala dorinta de prietenie adevarata, cu ceilalti, care sa fie asemeni tie, asemeni imaginii care se vede in oglinda.in tot poemul se remarca o stare de incertitudine. autorul isi pune intrebari in privinta existentei sale. isi cauta drumul. aduce in discutie prietenii care nu-i are, ceea ce inseamna ca situatia asta il deranjeaza. din interiorul sau el priveste la ceilalti incercand sa faca o paralela intre ce este el si ce sunt ceilalti. ne putem imagina un om care se priveste in oglinda, se studiaza, incearca sa descopere adevarul in privinta conditiei sale existentiale dupa care priveste si la ceilalti facand o comparatie:\"Angajat în industria însingurării,
mimez curajul
celor aleși.\" nesiguranta intre a fi \"eu\" si a fi \"ceilalti\" se remarca in cuvantul \"mimez\". subsolul acela despre care vorbeste autorul daca ar fi sa luam din punct de vedere psihologic, ar insemna chiar propriul suflet pe care incearca sa-l escaladeze, sa-l descopere, sa-l cunoasca, de aceea si este \"un miner care lucreaza la domiciliu/ fara tarnacop si fara lopata\" fiindca lucreaza in adancurile propriului \"eu\". poezia aceasta exprima criza existentiala, iar intunericul inseamna cunoastere.
as fi renuntat la partea asta:\"am descoperit că întunericul
este un bogat zăcămînt
aurifer,
din care se poate face
avere.\" fiindca scade din valoarea simbolica a poemului. in final apare din nou paralela intre \"eu\" si \"ei\":\"La lumina lămpașului,/trăiesc viețile/altora./Asemenea lui Dumnezeu,/privesc fără să fiu/privit\". autorul nu are o identitate, el traieste prin ceilalti, iar privirea ca si intunericul are rolul cunoasterii, incearca sa se cunoasca pe sine prin ceilalti.observam ca ideea din final vine in completarea celei din prima parte si o accentueaza. inchei aici fiindca din cate observ m-am cam lasat dusa de val si am scris destul de mult.

Roxana, sunt de acord cu Tudor. si eu sunt patita. am publicat un text pe acest site. chiar daca mentionasem atunci ca si tine, de altfel, ca e o parere personala, i s-a dat o importanta mai mare decat as fi crezut.mi-a placut cum ai scris si ar mai fi inca multe, multe de spus.

Paul,in comentariul tau l-ai ridicat in slavi pe Liviu si el ar trebui sa fie rosu acum si plin de bucurie si stii de ce? Fiindca noua la facultate domnul profesorul(da, Liviu, la facultate, nu mai zambi provocator) ne-a spus ca poetul adevarat este cel care scrie orice fel de poezie. Poetul care se scrie si_cu _rima_si_in_vers alb_si_etc. este genial.deci, Liviu, eternitatea te Paste fericit! :)

Am scris un comentariu destul de lung, dar nu s-a trimis. posibil in timp ce-l scriam m-am delogat, nu stiu. mentionam acolo ca e pentru data cand pun steluta (ca sa nu uit) si dupa asta scriu comentariul. e un text foarte bun pe care eu l-as recomanda. poezia abunda in cuvinte carora li se pot atribui conotatii simbolice, dar care nu deranjeaza. personajul din aceasta poezie nu este un simplu om, un el sau un altcineva, este Omul,acesta fiind insusi un simbol sau \"centrul lumii simbolurilor\". autoarea pare detasata, rupta de acesta, indiferenta:\"eu nu-i făceam mare lucru\" dupa care incepe sa se apropie, sa fie alaturi, sa planga impreuna noaptea, sa pazeasca intunericul si sa profite de el. vor fi nevoiti sa-si ia ramas bun fiindca dimineata va anunta o noua existenta, iar ciorile care prevestesc raul, chiar moartea amintesc ca ei sunt deja batrani. intre timp rolurile se schimba, autoarea se \"ghemuieste in el\", fiecare dintre ei fiind sicriul celuilalt. cu toate ca lucrurile se petrec intr-un cadru restrans, ei se simt liberi si fericiti:\"treceam liberi în noi înșine
eram fericiți\". trecerea aceasta dintr-unul in altul, dintr-un eu in altul se observa in versul:\"treceam liberi în noi înșine\". in final, imaginea celor doi capata conturul unui androgin format din doua parti inca unite(plang impreuna, profita de intuneric, sunt fericiti), dar pe punctul de a se separa (\"ca să ne luăm rămas bun\"). ideea aceasta mai este concretizata in ultimele versuri:\"eu nu-l priveam niciodată în ochi
de teamă să nu înnebunesc\". imaginea celor doua sexe care formeaza androginul si care nu se pot privi fata-n fata am intalnit-o in poezia \"Androginul\"( nu stiu exact daca anume asa se intituleaza) de Ana Blandiana, numai ca acolo cei doi incearca sa se rupa pentru a se putea privi. la tine ei se traiesc unul in altul. acestea sunt doar cateva reflectii la o prima lectura. sunt sigura ca poezia ascunde mai mult decat atat. mi-a placut mult.

Nu comentez ce a afirmat Mihai, dar am o nedumerire. De ce citesti toate aceste rahaturi? In momentul cand deschizi o astfel de poezie esti avertizat ca acolo se afla o poezie ce contine cuvinte vulgare, esti avertizat. Nu se afla in fata ta, nu te impiedici de ea. Din moment ce acele creatii ajung la subiecte fierbinti inseamna ca ele se cer, cititorul le vrea. Gandeste-te ca el este anuntat ca va intalni expresii vulgare si e alegerea lui daca vrea sa citeasca sau nu. Zici ca aceste texte sa fie puse la atelier. eu cred a nu mai este nevoie din moment ce exista avertismentul acesta.Asa ca aici e si vina ta, Mihai si a cititorilor, in general, fiindca dupa ce ai dat cel de-al doilea click ai acceptat sa intri in spatiul acela murdar si plin de rahat. Rahaturile astea au usile inchise, tu alegi sa le deschizi.

domnule Pandele, domnisoara studenta a scris poezia respectiva din aceeasi cauza care v-a determinat pe Dvs. sa faceti acest lucru, adica am sperat ca macar asa prind si eu o steluta de la maestrul Florin Bratu si in cazul in care evoluez poate, poate ajung la recomandate. eu va doresc mult, mult succes, sa fiti acceptat si recunoscut la justa Dvs. valoare atat pe club literar, hyperliteratura si poezie.ro. datorita acestui text sunteti pe aceeasi linie cu bobadil si domnisoara studenta. singura deosebire e ca textul Dvs nu e la explicite, dar poate bagati acolo o injuratura ceva, pe langa versul in care afirmati ca \"va bagati putulica in ea\" ca sa fiti in rand cu lumea. in rest,numai de bine.

Ela, mi-e scarba de atatea multe altele, ma asez aici pe pagina ta pentru a ma imbata cu un pik de frumos, fiindca vorba ta eu \"nu mai am noțiunea emoție în buzunar\". mi-a placut: \"e deschisă primăvara la nasturi\" si \"trei foite de amiza\". si, Ela, eu sunt peste tot cu o singura exceptie, nu sunt acolo unde ar trebui cu siguranta sa fiu: in mine. cu drag, li(dia)

Ela draga, tarziu, dar trec si eu pe aici pentru a te felicita si a-ti ura cat mai mult alb si abia astept lansarea aceea promisa la Iasi. bucuria, urarile si felicitarile mele se afla mai mult in suflet, dar stiu ca tu le simti. Cu drag, Lidia.

mi-a placut foarte mult prima strofa, mai ales acolo unde scrii: \"să pot curge printre degete de femeie /prelins pe gîturi însetate\" cat si acel \"lipait de salbaticiuni\". de asemenea este impresionanta imaginea omului \"adunat intr-o cana de tabla\". de remarcat conjunctivul perfect \" sa fiu adunat\" care insista asupra formei pe care o ia corpul, facand imaginea mai sugestiva. \"acel ceva anume\" ni-l dorim multi dintre noi, de cele mai multe ori nici nu stim in ce consta, dar ne dorim ceva_altceva.Iar sticla aia de vin e chiar binevenita acolo si fiindca a remarcat-o si emilian pal, iar ionut laurentiu asteapta si el una de vreo patru luni, pun si eu una aici, ca s-o beti voi si toti cei care vor urma .( sa nu ma injurati, dar e numai poza :))

scuzati, intuiesc ca trebuie sa exemplific de ce am dat stea. in primul rand fiindca textul o cere, fiind o invitatie, care ar fi trebuit sa fie sau la recomandate, sau pe prima pagina mai ales ca are si poza. consider ca nu este de-ajuns sa fie doar la \"subiecte fierbinti\".prezenta membrilor siteului pe aceasta pagina ar fi trebuit sa fie mai mare. sper ca nu a vorbit serios, Sorin, cand a afirmat \"ar fi bine să nu mai spun nimic o vreme\"

Daniel D. Marin, fii mai explicit.........