Dupa-amiaza de vara

Nu-mi amintesc cum m-a convins sa-i dau drumul in casa
este singurul vers care spune despre tine un alt adevar, mai ușor de crezut și mai lesne de atins. Daca așa de minunat scrii despre moarte, atunci oare cât de dumnezeiesc ai să scrii despre viață????

Cristiana,

de multe ori sinceritatea, acea sinceritate pe care nu o poți comunica dintr-o acută lipsă de cuvinte esențiale de care este bolnavă specia umană, gândul „acesta”, pe care amândoi „îl împărtășim” adesea, se lovește de aspectul formal, de cum ar dori ceilalți să citească această stare.
Ceilalți, atunci când nu ne sunt într-un fel sau altul „apropiați”, nu au nevoie de „noi”, ci rezonează la sinceritatea noastră numai în măsura în care descoperă acest tip de sinceritate și în ei. Altmiteri, un suflet, o experiență, mâna întinsă prin poezie către sufletul „altcuiva” vor fi călcate în picioare sau, mai delicat spus, vor fi jertfite pe altarul „formei artistice”.
Avem nevoie de „armura cuvântului” și de „scutul ideii”. În definitiv, toți suntem niște Don Quijote de circumstanță, însă adierea unei „mori de vânt” poate să fie, uneori, ucigătoare.
„O bătaie de aripă a unui fluture aici poate provoca furtună în Pacific”.

Cu drag,

Catalin, ai ales cel ami drag text din tot ce e aici si pentru asta nu pot decat sa-ti fac o plecaciune.
Teddy, eu stiu ca tu ma intelegi...