Poezie
Dupa-amiaza de vara
1 min lectură·
Mediu
Stateam cu moartea mea la o mica discutie...
Ma privesti cam ciudat, cititor fara voie,
E asa cum iti spun, cautam o solutie,
Nu prea imi placea, dar aveam amandoua nevoie
eu de ea: sa ma duca. Unde? Nu stiu, iara ea
ar fi vrut sa ma lase, dar totusi sa-mi ia
nebunia sarman si visul tarziu
sa le poarte cu dansa, biet giulgiu purpuriu.
I-am facut doar ei o cafea, mie-mi da insomnii,
Mi-am aprins o tigara din pachetul nu mai stiu cui,
Stateam turceste, vorbeam bland despre morti, despre vii,
Afara era vara si mirosea a gutui.
Venise fara coasa, pesemne-o pierduse,
Nu-mi amintesc cum m-a convins sa-i dau drumul in casa
Si pur si simplu sopteam lucruri nespuse,
Moartea-mi zambea, atat de frumoasa...
N-am putut s-o conving si nici dansa pe mine,
A plecat tacuta, am ramas tot la fel.
Te-as ruga, daca vine vreodata la tine
Sa-i spui c-o astept, de n-am murit nitel.
033.709
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristiana Popp
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristiana Popp. “Dupa-amiaza de vara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristiana-popp/poezie/48648/dupa-amiaza-de-varaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMCristiana,
de multe ori sinceritatea, acea sinceritate pe care nu o poți comunica dintr-o acută lipsă de cuvinte esențiale de care este bolnavă specia umană, gândul „acesta”, pe care amândoi „îl împărtășim” adesea, se lovește de aspectul formal, de cum ar dori ceilalți să citească această stare.
Ceilalți, atunci când nu ne sunt într-un fel sau altul „apropiați”, nu au nevoie de „noi”, ci rezonează la sinceritatea noastră numai în măsura în care descoperă acest tip de sinceritate și în ei. Altmiteri, un suflet, o experiență, mâna întinsă prin poezie către sufletul „altcuiva” vor fi călcate în picioare sau, mai delicat spus, vor fi jertfite pe altarul „formei artistice”.
Avem nevoie de „armura cuvântului” și de „scutul ideii”. În definitiv, toți suntem niște Don Quijote de circumstanță, însă adierea unei „mori de vânt” poate să fie, uneori, ucigătoare.
„O bătaie de aripă a unui fluture aici poate provoca furtună în Pacific”.
Cu drag,
de multe ori sinceritatea, acea sinceritate pe care nu o poți comunica dintr-o acută lipsă de cuvinte esențiale de care este bolnavă specia umană, gândul „acesta”, pe care amândoi „îl împărtășim” adesea, se lovește de aspectul formal, de cum ar dori ceilalți să citească această stare.
Ceilalți, atunci când nu ne sunt într-un fel sau altul „apropiați”, nu au nevoie de „noi”, ci rezonează la sinceritatea noastră numai în măsura în care descoperă acest tip de sinceritate și în ei. Altmiteri, un suflet, o experiență, mâna întinsă prin poezie către sufletul „altcuiva” vor fi călcate în picioare sau, mai delicat spus, vor fi jertfite pe altarul „formei artistice”.
Avem nevoie de „armura cuvântului” și de „scutul ideii”. În definitiv, toți suntem niște Don Quijote de circumstanță, însă adierea unei „mori de vânt” poate să fie, uneori, ucigătoare.
„O bătaie de aripă a unui fluture aici poate provoca furtună în Pacific”.
Cu drag,
0
CPCatalin, ai ales cel ami drag text din tot ce e aici si pentru asta nu pot decat sa-ti fac o plecaciune.
Teddy, eu stiu ca tu ma intelegi...
Teddy, eu stiu ca tu ma intelegi...
0
este singurul vers care spune despre tine un alt adevar, mai ușor de crezut și mai lesne de atins. Daca așa de minunat scrii despre moarte, atunci oare cât de dumnezeiesc ai să scrii despre viață????