A intrat printre grilaje
ca un leagăn împins de vânt
era să uit clipa
umbrei tale ce răsărea
în spatele umbrei mele
și sărea pe ea
se întâmpla la asfințit
era predictibil
era previzibil
dar
La casa cu pisici din piatră
am fost cu tine odată
să tragem cu ochiul
prin gardul forjat
dar sub nu știu care pretext
am apăsat împreună pe next
și s-a fisurat asfaltul
s-a crăpat adânc
- Tot pe acolo ești?
Prin ușă, prin tablouri, prin pereți...
Oi fi eu nebun sau amândoi beți?
Pe geam încordată privești.
- Ce tot dorești?
Mă întrebi cu o ciudată sfială,
Atât de
Amin...
L-am spus la-nceput să nu uit.
Zorii au trecut în fugă
Iar soarele încet mă usucă
Și setea devine un mit
Care îmi stă în picioare.
Ce chin...
Parcursul acesta mă doare.
Sunt
M-am născut în simțul meu cu ele
Și m-au crescut modelându-mi chipul,
Mă știu fără haine și umbrele:
Briza, marea, cerul și nisipul.
Þi le păstrez în scumpe talere
Sunt măturat de primăvară...
Pentru praful care s-a depus pe ceas
Iar pe al său cadran îngălbenit
Limbile încă nu s-au oprit,
Dar m-au mințit
Pentru a doua oară.
O ecuație îmi dă cu rest la
între praf de stele și rumeguș poetic am ales
ba chiar ne-am încăierat pe substanță
și ce hlizeli, ce hohote am stârnit mai sus
ca scârțâitul de cretă pe tablă
ca celuloza dezintegrată de
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud tencuială căzând...
E toamnă și mă duce un gând
Spre Uniunea Europeană.
Și parcă dorm în perne ude,
Îmi curge apă din tavan --
Tresar din somn și mi se
Sunt lupul izgonit de haită...
Ființă liberă și tristă
În noaptea ce mereu se vaită
Că liniștea mea nu există.
Mă simți în tot ce te-nconjoară
Dar rostul meu nu-l
Și cum oare aș putea
Să măsor eu dragostea
Care arde cu mult foc
Veșnic, fără echivoc.
Și cum aș putea lăsa
Capul peste perna mea,
Să întind fără s-ating
Mâna ta, să nu mă
Se așterne iarăși toamna cu miros de frunze arse,
Voi trece iar pe același drum vegheat de triste case
Și vântul va împrăștia frunzișul nu de mult răpus
Iar umbre mă vor bântui ca
De mâine voi avea un rost
E ultima zi pe pământ.
Nu plouă, nu ninge, nu-i soare,
Nu-i câmp, nu-i nici munte nici mare
Iar cerul are formă de \"v\".
Mi s-au terminat toate,
Mi s-au pus pe
I-am pus inimii din piatră
Lanțuri grele, ruginite,
Au crescut și spini îndată
Printre gratiile umbrite.
Nimeni nu cunoaște scopul
Dezlegărilor din veacuri
Și i-am dat cu
Prin aer ai plutit
la aripi te-ai lovit
şoptit mi-ai povestit
cum ai întinerit
cum am îmbătrânit
cât am iubit
ce am grăit
ce am greşit
ce turbulețe ai avut de ocolit
ce minuni ale lumii au
Am zburat și peste valuri, am zburat și peste munți,
Peste dealuri verzi și câmpuri am dat tonul pe la nunți
M-am lăsat purtat de vânturi și am semănat suspin
Diminețile prin inimi căptușite cu
Să vină iar ploaia albastră,
Să curgă cu stropii ei mari
Pe casă și pe fereastră
Privindu-te cum citești
Sau pierzi vremea-n zadar
Printre proiectele studențești.
Să plutesc fără să
Mi-ai spus că universul e nemărginit
atunci când vine vorba despre nimic
însă nu vorbeam despre orice nimic.
Am văzut prin telescopul James Webb
această nemărginire
pictată în culoarea ochilor
Ce flacără vie ai scos la suprafață
Poate mai ales spre surprinderea ta
Sau poate
Mai ales în direcția mea
Pe partea Nordului
Pe partea care a înghețat cu anii
Crăpând pietrele cu care am
iubesc târziul cu mâinile mele
și totuși
și totuși nu vreau să dau drumul din pungă la gunoaie
le păstrez cu grijă mai mare decât
decât ce? că nicio grijă nu rezistă până la capăt
o să vezi tu
tu nu înțelegi că nu l-am omorât eu?
i-am urmărit din umbră o perioadă
când m-am mișcat m-au auzit
nu m-a văzut nimeni însă
nici atunci și nici înainte
când plănuiau ca țiganul
atâta lipsă
Azi-noapte la geam toamna a bătut încet,
În grădină frunzele fac mișcări de balet
Suspină prin vânt arborele de nuc
Și visele, clipele toate se duc.
Se așterne și bruma, cum n-am mai văzut,
Pe
Vă las pentru moment
Și voi pleca departe
Pe drumul din ciment
Desculț,
Singur în noapte,
Foarte departe
Acolo să fiu,
Să nu mai știu
Nimic despre tine
Și nici despre mine,
Să fiu
Priveam
Cum lumea se sfârşea
Făcând loc alteia
Şi nici măcar nu ştiam.
Îmbrățişam
Prin tine zarea
Cu coada din cometă
Pierdută-n coada ochiului
Şi respiram
Prin părul tău
CS