Poezie
Luminile din cosmos...
(sonet)
1 min lectură·
Mediu
Luminile din cosmos în haos presărate,
Fierbând în întuneric, se scaldă-n infinit;
Mileniu-i doar o vorbă, un sunet de rostit,
Căci mort demult e timpul, ucis de-eternitate.
Ne-apasă precum tone de plumb și de granit
Focare de-ntrebări în veci nedescifrate,
Concretizând nimicu-n solide stări ciudate
Ce plânge-n ochi de stele și-n zerori convertit.
Clepsidrele din unde se-ntorc în cicluri vaste
Și dezrobesc lactee neînjugate-n timp
Sau chiar împing în lături barierele nefaste
Cerându-ne să-ncepem mărețul anotimp
Când amândoi țâșni-vom spre lumile fantaste
Unde rămânem veșnici ca veșnicul Olimp.
023.394
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Luminile din cosmos....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/1824091/luminile-din-cosmosComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGnu se aude prea bine vocea \"unica\" si \"personala\"
emil brumaru,foarta,munteanu etc etc...sunt modele inspirate si \"contagioase\"
dar aveti în sânge \"patima scrisului\" si muzele va vor darui...
e suficient de a le asculta pe cele mai \"sincere\" ...
emil brumaru,foarta,munteanu etc etc...sunt modele inspirate si \"contagioase\"
dar aveti în sânge \"patima scrisului\" si muzele va vor darui...
e suficient de a le asculta pe cele mai \"sincere\" ...
0
Cu deosebită stimă
PP