Poezie

Marele Adevăr

(poem religios)

1 min lectură·20 februarie 2020

Mediu

O pânză de păianjen e-ntregul univers

Și tu ești al lui centru, iar când privești în jur,

Ești într-o pânză-sferă ciudată prin dispers,

Părând o fantezie, dar e-adevărul pur,

Căci plină e de aștri pierduți în infinit,

De galaxii, de pulberi și multe stranii legi

Pe care nimeni încă nu le-a descoperit,

Fiind din alte logici, n-ai cum să le-nțelegi.

Deci nu putem ști totul, oricât am vrea de mult,

Oricât știința noastră va crește vastă-n spic;

E-o limită în toate și-un om, chiar supra-cult,

Din Marele-Adevăr nu știe mai nimic...

Și totuși ni se spune că-n Biblie stă scris

Că unii află totul când pier de pe pământ -

Atunci când sunt Dincolo, în locul lor prescris,

Dar câți din ei vedea-vor tot Adevărul Sfânt?

Glen Ellyn, USA - 19 febr. 2020

001.125

Cristian Petru Balan. “Marele Adevăr.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14144822/marele-adevar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.