Poezie
Transformările finale
1 min lectură·
Mediu
Simțind cum gem în taină în funduri de oceane,
Lemuria-necată cu Atlantida-n hăuri,
Se înfioară Terra de noi urgii titane,
Căci iar îi crapă coaja și iar i-apar largi găuri...
Vor oare noi ținuturi să plece la culcare
Cu continene-ntregi, cu mari civilizații,
Cu tot ce veșnicia zidise cu ardoare?
Vor cicluri neștiute noi jertfe, noi purgații?
Natura se-nspăimântă, se-ncurcă-n calendare,
Timpul se dereglează și-n reguli noi se-mbracă;
Plutim buimaci pe Terra prin semne de-ntrebare -
Haosul ne domină și-am vrea ca Noe-o arcă!
Unde să ne retragem? Venus e-ascuns sub ceață,
Iar Marte cere jertfe prea mari, dar vor fi date,
Căci mai întâi de toate, toți oamenii vor viață;
Și dacă Terra moare, ei fug în zbor departe...
De șase ori, se zice, s-a tot schimbat Pământul
Cu noi civilizații, cu polii-n răsucire.
Deci noi am fi acuma în timpul când frământul
Pornit-a trista fază de-o altă primenire.
În plus, Biblia spune că dacă miliarde
De oameni iar sfidează pe Dumnezeu Cel Mare,
Atunci El va decide ca Globul tot va arde
Ștergându-l de păcate - spre-a-l face-n Rai-Splendoare...
Gen Ellyn, USA - 12 febr. 2020
001.172
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Petru Balan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Petru Balan. “Transformările finale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14144656/transformarile-finaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.