Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Pesimism

(sonet)

1 min lectură·
Mediu
Când dragostea-nflorește în suflete-nsetate,
Când arde luna-n ceruri pe-un lujer de nadir,
Pe coardele de inimi curg ritmuri de clavir
Ce se topesc în templul Venerei venerate.
Dar ce câștig ? Că totu-i ca umbra unui fir -
Din el nicio minune nu văd să se arate
Și astfel trece viața mai mult de jumătate
Iar bieții ani pier iute, pe rând, pe rând, în șir...
Privesc cum trupul Terrei azi jalnic se frământă,
Cum cosmosul refuză să stea în infinit,
Cum polii fug din axe și ambii-n foc se-avântă;
Totu-i bezmetic, totul ! Și-aleargă spre sfârșit...
Chiar și speranța moare, nimic nu mai mă-ncântă,
Iar tu nu crezi, iubito, că n-am înnebunit ! 😮
5 septembrie 2017
012289
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
118
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Cristian Petru Balan. “Pesimism.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-petru-balan/poezie/14112763/pesimism

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
“Totu-i bezmetic”, materia intră în anarhie, haosul se extinde ameninṭând oamenii, entropia sistemului viu uman creṣte, “trupul Terrei azi jalnic se frământă” prin dezastre, calamităṭi ṣi stihii,însă toate acestea sunt o distopie, provin dintr-o viziune neagră, dintr-un “pesimism” tenebros, schiṭând o faṭetă întunecată a vieṭii.
0