Neîmplinire

Multe lucruri știu, dar și mai multe nu, iar cerul privit din inimă devine mult mai sfânt

și-atunci chiar luna pot s-o iau în brațe ca pe-o fecioară dulce.

Zeii zenitului și delfinii din valuri

mai sfinți mi-apar de-i asimilez în mine

unde bucuriile mele i-amestecă de-a valma,

să se joace plutind împreună

aidoma ca într-un colț de paradis din a cincea dimensiune

aflată dintotdeauna în mijlocul mărilor de fericiri virtuale

unde dispar tristețile una după alta

înecate în valuri de beatitudini parfumate.

N-a fost și nu-i cu putință,

nu-i cu putință altfel să alungi furtunile

din adâncuri aprinse de suflete

și-n mii de țăndări să prefaci urile

anihilându-le în flăcări potopitoare de iubire.

Eu sunt cel ce de-o veșnicie te caut

când nimeni nu auzise de tine și nici de mine.

Răsfrângerea luminii pe puritatea chipului tău

mi-arată cine pe celălalt îl dorește savurându-l,

căci eu eram cel ce din milenii adânci te caut și te tot caut

prin spații nedefinite, pe sub cer, peste mări, pe țărmuri de străluciri înflorite,

deși nu știam că tu așteptai cuminte

după umbra tremurătoare a inimii mele,

ascunsă sub hlamida fiorilor calzi de iubire,

tu unica zeiță îmbrăcată în priviri lacome de pasiuni înrobitoare

dominând statuar pe soclul așteptărilor de îmbinări divine

unde, totuși, prea târziu a fost

ca Timpul să le mai consimtă mult doritele contopiri

din tristele ore-ale stingerii.