Cristian Neagu

Pe fondul rapsodiei lui Enescu, O voce maiestuoasă recita poeme Din Bacovia, Nichita, Eminescu; Dar publicul răzleț, pleca mult prea devreme. Afară, un bâlci cu nuduri feminine Împărțea fasole

De dimineaţă am descoperit în mine o groapă Săpată meticulos de cine ştie cât timp, Pe marginea căreia, speranţa stearpă Îmi prepara o licoare cu efect stereotip. Vedeam prin ea categorii

Motto: "Fii, să cultivați poporul că un pom fără rădăcini nu poate trăi." (Piatra de mormânt a lui I.L. Caragiale) La efectul memoriei scurte Ne-ar trebui un

Anii mei... Mulți ani cu întâmplări, suferințe, riduri. Câteva bucurii acolo, în rest... profundă uzură, Păcate ale tinereții înscrise la mituri Cu tot cu fotografii, într-o broșură Din

Bătrânii primelor milenii de firesc consum, Dimensiuni ale timpului, pierdute-n delir Printre icoane cu sfinţi în umbre de fum, M-au botezat şi m-au uns cu mir. În bisericuţa alor mei, la

Idiotul dracu constată c-a dat greș Plecând din casa unde era stăpân, Spre-ați fi animăluțul ce stă supus pe preș Doar tu dictând, ce-i poate fi-n comun. Așa că... idiotul dracu convine

Escrocii din planul cultural sunt cu precădere în fel de fel de ligi, fundații, dar și deținători ai editurilor de apartament, care nu au nicio remușcare cu privire la terfelirea gramaticii

De-o vreme Respiră în mine gânduri inoportune, Adresându-mi întrebări despre particule din trecut Unde, coordonata vârstei recompune Rechizitoriul iubirilor, acuzate de furt. Te-aș ruga Să

O cană cu ceai, un pic de foc Și un suflet trist, e omul de seară singur. În căderea lor, fulgii de nea răvășesc imagini alb-negru; amintirile lui, desigur. Tresărind, păru prin fereastră Că

Surprins de-al slăbiciunilor complot, Am simțit durerea cum pătrunde Din amintiri, și nu mai știu de unde, Prin sufletul decis să uite tot. De tine m-a durut aseară tâmpla stângă Și a plouat

Vegheat de frunze sângerii Tresar atins de stropii reci. Vine doar ploaia, tu... nu vii Și nici măcar prin vis nu treci. Plouă furibund, plouă păgân, Peste veșmântu-mi desuet Și mult

Acum când plâng stâncile la Vidra de Sus, Când a amuțit tropotitul oșenesc, Când spirite -sub cruci- îl roagă pe Iisus A nu se pierde Neamul Românesc, Exilați-mă în Cassiopeea Unde îngerii mai

Degeaba... Absolut degeaba, Am încercat să recompun epopeea Risipită funerar peste Costa Brava, Mai precis, în orășelul catalan, Calella. În ecouri neconjugate de timp, Calella a constituit

Ce păcat că primim timpul, neadecvat cu ceea ce trăim. Ce întristare, că ne sunt zilele, vise stinghere, învinse. Ce durere, că ne sunt viețile scurte, în resemnare pierdute. Ce

Greoaie somnolență de plumb, răspândit Peste sufletele prizoniere A tot ce-nconjoară și tot ce-i simțit, Strivește parcă ziua între emisfere. Plouă câinește, întunecat, Amplificând tristețea

Umbra mea, trecătoare peste zile sumbre, Constat că sunt rămas fără de tine Contur în tuș, schițat greșit în lume, Și teamă-mi este de ploaia care vine... Pe locurile fericirii mele de

Mi-am privit în urmă surâsul Printre frescele înegrite de plâns, Aliniate în cimitirul de timp, prin care visul Bântuie într-un spațiu restrâns. Cerșesc -prin ușa sufletului- sentimente

Lăsați-mă să zburd a copilărie Contracronometru, asistat De autentice tăișuri, că nu se știe, Dar s-ar putea să am un membru amputat. Cât timp mai am cele două picioare, Lăsați-mi libertatea

O, zei ai culturii virusate Ce conjugați doar verbul \"a duce\" (de râpă) Luați hotărârea de a vă sinucide-n noapte Cu arătătorul mâinii apăsat pe tâmplă, Analizând procentul majoritarelor

Albinele au îmbătrânit prin stupi Existând riscul de a muri în propria lor miere, Contingent al trudei răstignit pe stâlpi, Eșuat legal în triste emisfere. Miroase-a stătut în Parlamentul

Profesore, Te miri c-am descifrat între coperte Tot ce-ai ascuns și nu poți renega Dar ca și tine, am fost bătut cu pietre Atunci când eram singur, atunci când mă durea... Și ani de-a rândul

Cai de foc cu stele prinse-n coame Mistuie timpul turcoaz până la orbire, Nechezând motivați că îmi este foame De-o clipă abastră, stinsă în iubire. Cai statici, cai de lut Mâncându-mi blânzi

Pentru că Am băut tăcerea peștilor Meditând asupra hârtiei de scris, Mi-am atras blestemul zeilor De a trudi, să deslușesc Modulații de real și vis În univers. Am fost numit Bătător de