Poezie
Autodenunț
1 min lectură·
Mediu
Acum când plâng stâncile la Vidra de Sus,
Când a amuțit tropotitul oșenesc,
Când spirite -sub cruci- îl roagă pe Iisus
A nu se pierde Neamul Românesc,
Exilați-mă în Cassiopeea
Unde îngerii mai locuiesc deocamdată,
Și unde-mi voi scrie -solitar- epopeea
Captivă în lacrima nepicurată.
Dați-mi prin sentință domiciliul forțat
Pe tărâmul normalității umane;
Cer deportarea, fiind neadaptat
La confiscarea vieții spirituale.
Acum, cât mai înțeleg limba poporului meu,
Cât buciumul, peste munți, mai vestește asfințit,
Cât încă nu l-ați îmbrăcat în blugi pe Dumnezeu,
Ordonați plutonului: foc! Și voi muri fericit.
002.810
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Neagu. “Autodenunț.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-neagu/poezie/13954099/autodenuntComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.