Poezie
Tăcere
1 min lectură·
Mediu
Ce noapte se așterne peste veac,
Și cum mai gem durerile prin trupuri,
Când lăncierii cernelei simpatice tac
Cuprinși de somnolență, lehamite și friguri.
Culorile drapelului par nedefinite,
De după care se simt umbrele intruse,
Modificând concepte, tradiții și cuvinte,
Penițe în repaus, cu grăsime unse.
Condeiele ilustre au adormit profund
În pacea inamică dintre călimări,
Și iată cum tiptil, tot vin și se ascund
Actorii principali ai marilor trădări.
Atitudinea sforăie visând eroism;
Nimeni nu demască, nimeni nu acuză,
Condeiele ilustre, în narco-paroxism,
Și-au tras peste turtă suficientă spuză.
Sentință pronunțată e toată această eră,
Actul de cultură nu are permis
Spre sensul patriotic... Oprit la barieră
Se-acceptă ca idee, dar e de fapt proscris.
001.940
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Neagu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat