Poezie

Autoportret

1 min lectură·20 septembrie 2010

Mediu

Vă spun că nu am să accept

Iluzoriul concept

Că-n tot ce-i strâmb mai e și drept,

Convins fiind că dreptu-i strâmb...

Total nedrept se-ntunecă profund cetatea,

Și vai, poetul e nebun!

Căci toată dreapta-strâmbătatea

E logică de drept comun.

***********************************

Sunt deplorabil subiect

Al lumii voastre inumane,

În cauză, dar și-n efect,

Dau aritmetic o eroare;

Mă arătați cu degetul

În sila stăpânită greu...

Nu-mi judecați greșit prezentul,

Căci n-ați fost prin trecutul meu,

Și nici n-aveți ce căuta.

Eu... am un univers privat

Iar printre stele, steaua mea

E-acolo, încă n-a picat!

În timp ce voi, -prin procedură-

Adepți ai tezei festiviste,

Îmi sunteți jalnica procură

Spre-a-mi scrie versurile triste,

Rămân neobosit hoinar,

Decor mobil pe-orice trotuar,

Și-mi risipesc ființa-n vânt.

***

Puteți fi, eu nu mai sunt,

Puteți lovi, eu nu mai plâng.

002.944

Cristian Neagu. “Autoportret.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-neagu/poezie/13954258/autoportret

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.