Cristian Munteanu

Nu a fost deloc ratat. Intelesesem. Cred ca trebuie sa coboram pana in magma oranjului :). Problema e ca s-a strecurat o mica greseala in poezia mea. Era \"pe orizontala\". Sper sa ramana la fel de frumoasa pentru tine. Eu iti multumesc.

Unii ar trebuie sa le foloseasca pentru maini, altii pentru gura, ceilalti pentru constiinte. Doar ca noi nu suntem nici unii, nici altii, nici ceilalti.

De acord. Sa ne oprim. Am deviat de la misiunea textului tau, care, nu-i asa?, era despre aprecierea sa nu \" a unei seri poetice\". Aceleasi fracturi de logica. Nu multumesc, prefer sa nu aflu ce frumos si bun esti tu. Se vede din textul de mai sus.

... si tu de grija altora. Unii care au ales sa-si ajute un prieten.

Tocmai enuntasi cel mai mare orgoliu posibil. Vezi sa nu te arunce afara din casa. Ar fi pacat sa devii mai singur...

Capacitatea ta de estet, indoielnica rau, nu ma lasa sa gust nici ironia, nici complimentul. Si Don Quijote nu avea hainele facute din pasla, eram doar subtil. Pentru ca altfel ar fi ars de viu ca Hercule. Vezi tu cine ar fi Nessus...

N-ai ales nimic. Nu esti si punct. Nu toti cei care se pot categorisi asa in fata oglinzii, inseamna si ca sunt. In rest nu poza in victima ca nu te prinde. Mai bine reciteste-ti textul de mai sus si vezi ce transpare din el. Lasa mingiile ridicate la fileu, te incetinesc si te fac sa te crezi. Si asta-i periculos cand te crezi o bucata de pasla din haina lui Don Quijote.

Nu trebuie sa+ti demonstrez nimic. Reiese clar din randurile lu\' matale. Daca vii cu contra-argumente pe care le foloseai inca atunci cand erai participant la serbari, sa fii sanatos.
Eu nu sunt cunoscut, dar parca nu ma comport ca atare. Apropo, ai fost previzibil cu \"metacunoscutul\". Ca de altfel si cu trimiterea la sezonul extrafotbalistic. Unicitatea ta imi da fiori, in timp ce \"persoala\" lu\' matale e de-a dreptul acaparanta. Sa ne auzim cu bine in eternitate! Sigur matale o sa ajungi acolo.

Nu ma pasioneaza suficient conditia matale de \"berbec\" scapat de turma. In definitiv poti fi oricum atat vreme cat scoti din nari flacari. Matale, domnule cvasinecunoscut, poti uda si canapeaua daca vrei. Este fix problema matale si nimeni nu te va trage la raspundere pentru ea. Insa in clipa in care, dincolo de tot soiul de cuvinte umflate cu heliu si fraze cu crizanteme in buzunarul de la piept, vii sa spui o enormitate (n-am folosit alt cuvant pentru ca era mai usor de trecut la Off Topic comentariul) vizavi de Costin Tanasescu, e si problema mea. Nu i-am comentat nici o poezie lui Costin, poate pentru ca nu am gasit una care sa-mi placa deplin, si nici el n-a rezonat cu ale mele. Tin sa spun asta pentru ca oamenii ca matale au un ascutit simt al contorsionarii motivelor. Sa vrei sa jignesti un om facandu-l \"cel mai fotograf poet\", sa-i spui ca este \"jenant si penibil\"... Asta ar trebui sa ne vorbeasca despre capacitatea matale de a sesiza importantul din acea seara? Sau sa ne spuna cam ce poti developa matale in singuratate? Nu continui pentru ca jignitor, penibil si jenant nu sunteti decat matale. Fata de persoala lu\' matale.

Lenes sunt ca doar romanul s-a nascut si asa pe langa poet, nu? Iar partea cu \"mura-n gura\" o am din cauza faptului ca nu mai cred in inteligenta cititorului, obisnuit atata amar de vreme cu proza lui Coelho si poezia lui Emil Brumaru. Nu mai cred in dorinta lui de a gasi intelesuri, chiar si altele decat cele pe care le-am incapsulat eu in poezie.
Sa stii ca sunt recalcitrant la fotbal, dar poate lucrul cel mai important e ca in 13 ani nu am luat niciodata cartonas rosu :)

N-ai inteles nimic, draga mea. Nu-i nimic, te faci tu mai mare.

\"Salvează-mă de marea-nstrăinare
N-am mască de purtat la acest bal
Mă leagă strâns de șaua unui cal
Și lasă-l să mă ducă-n înserare\"

Nu-mi place. E ca si cand as manca o inghetata si i-as uita gustul dupa trei secunde. Mai ales ca nici cine stie ce profunzimi nu ascunde. Mai ales atunci cand faci apel la rima e greu sa nu cazi intr-o copaie a comunului. Am citit alte poezii de tine care chiar mi-au placut.
Copilaroasa, cu ceva semne de talent, vezui ultima strofa, dar prea putin pentru atatea exaltari savante.
Dar, daca ma uit si eu mai bine la poza ta, descopar si eu ceva din Paunescu.

Ce bine \"spui\" tu nimicul. Mai sa cred ca e specialitatea ta :)

Ideea fost legarea calului de tarus (nebunul de turn). Un soi de privare de libertate, daca vrei.
Gogoseria s-a vrut exact ce crezi tu. O sa ma gandesc la un alt cuvant care sa descrie ceea ce am vrut, dar care sa fie mai \"digerabil\", cu toate ca ruperea ritmului imi pare necesara acolo.
Multam de comentariu. Sunt surprins placut de cat de aproape ai fost de lungimea mea de unda.

Iti raspund pentru ca tu ai inteles mai multe, spre deosebire de tovarasul Peia, din lacoonicul (vezi trimiterea) meu comentariu la una dintre poeziile tale.
Forma nu ma prea intereseaza, dupa cum lesne ai observat :). Ca sa vorbesc in termenii site-ului, o femeie cu sani tari ca doua pietre de moara si coapse bune de framantat aluatul, e o femeie dorita si atunci cand e imbracata in trente. Sigur ca ambalajul e important, fie numai pentru a atrage cititorul spre idee. Dar mi-e teama ca fiind subjugat de forma se va multumi cu ea :)
Succes si tie.
Pai asta era si ideea. De mort-viu, yin-yang, sarat-dulce.

Chiar daca pornita din resorturi pe care le cunosc, prea bine din pacate :), e plina de copilarie poezia ta. Plina ochi daca vrei, impiedicandu-te sa vezi lumea de dincolo de perdeaua camerei tale. Din acest motiv spuneam, fara rautate, ca peste cativa ani, cand ne vom mai fi maturizat cu totii, ai sa zambesti la lectura acestui poem.

Da. Trasmite stare, transmite tensiune, transmite senzatia trairii cu adevarat a fiecarui cuvant inainte de a fi scris. Mici idei delicioase se sustrag textului de fond si se transforma in mici basoreliefuri care intind mainile sa te prinda.
\"Trebuie neaparat fixata pe pantec, daca stau in picioare. Daca ma asez, o sprijin de coapsa…O zi asa, o zi asa…Sunt foarte atenta sa nu ma incurc…Astfel nu se pot forma pete vinetii pe trupul meu\".
Si unele stangacii, unele cuvinte care nu vin sa aduca nimic in plus textului, nici ca esenta, nici ca fluiditate, ca inmanunchiere.
\"De fapt, ea ma manevreaza pe mine. \"
Totul e bine si frumos pana la \"chiar n-am ce face, pentru ca pana acum n-am descoperit nimic la indemana sa pot inlocui soarele…Poate doar privirea TA…\". Ajuns aici textul se naruie. Locul acesta comun face ca intreaga broderie de pana acum sa semene cu un accident. Si nu cred ca este.

Ce o sa mai zambesti citit poezia asta peste doi sau trei ani. Sau cel putin asa sper :)

Daca starea de voma iti era de vreun folos atunci cand ai scris poezia, salut modul poetic in care ti-ai creat starea.
\"împrăștiate pe podea
hainele noastre par nespus de singure\"
asta-i singurul vers care mai aduce cu ceva inteligent, chiar daca nimeni nu a spus ca poezia trebuie sa aiba aceasta caracteristica.
Iar finalul e de-a dreptul infantil. Dupa ce m-am invartit prea mult printr-o lume a adultilor, fasaiala de la final, cand ea e importanta, vine sa puna capat celor cinci minute trecute aproape degeaba.

Nu ai fost \"rau\" pe langa. Ba din contra, ai vazut lucruri pe care eu nu le observasem. Si apoi esecul e al meu pentru ca nu am reusit sa fiu mai clar, fara sa fiu explicit.
P.S. Nu esti \"oricine\", dar banuiesc ca stii deja asta. Iar daca a avrut sa fie o ironie, fie.