Jurnal
autobuzele românești
1 min lectură·
Mediu
cineva se laudă cu morții
medalii agățate la tâmplă
soțul mama copilul sora
același inevitabil altfel
de dureri
simt golul de pe culoarul
autobuzelor românești
ca epicentrul
egoismului
ce greu e să înnebunești
în tăcere
și să asculți
procesul
064.269
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Munteanu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 39
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Munteanu. “autobuzele românești.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-munteanu/jurnal/205173/autobuzele-romanestiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMeu îl cunosc, nu-l recunosc. și da, contoarul tușește la fiecare om care cunoaște și trece pragul.
0
TRdaca doar medaliile ar conta(astfel valorizand intr-un obiect care altfel ne-ar fi complet impersonal, disparitia celor dragi) formularea ta \"același inevitabil altfel
de dureri\", ar merita remarcata ca avand semnificatia mai grea decat a unui intreg vraf de \"tinichele\"
de dureri\", ar merita remarcata ca avand semnificatia mai grea decat a unui intreg vraf de \"tinichele\"
0
CMmă străduiesc și eu cum pot. să rămână omul cu ceva din poem. că nu e frumos să plece cu mâna goală.
0
DMeu nu am inteles nimic din poezia aceasta. de ce nu spui mai simplu ce e de spus? si ce e cu procesul? in fine, nu imi explica, doar ca nu am eu sensibilitate pentru poezii de acestea
0
CMm-ai prins pe mine în subsolul textelor tale să te întreb ce e cu \"orice\"? și nu e poezie, e text. iar dacă nu e simplu, atunci nu știu ce e.
0
autobuzelor românești
ca epicentrul
egoismului
da
așa e
recunosc golul
ca și cum ai sta într-un vid uman viermuitor, dar viddd
unde un contoar întregistrează drumul spre nebunie