se aruncă oamenii

Cristiane, un poem profund, un poem care zugraveste o realitate pe alocuri trista.

te felicit pentru acumularea de imagini puternice si pentru modul de a pune problema, franc, fara sa eviti temele tabu.

mi-a placut, mai ales finalul

felicitari

petre

Iti multumesc tare mult pentru cuvinte. Si ma bucur ca ai reusit sa vezi dincolo de forma care lasa de dorit.

Iti multumesc tare mult pentru cuvinte. Si ma bucur ca ai reusit sa vezi dincolo de forma care lasa de dorit.

Da, poemul reflecta o imagine escatologica, contrara.De fapt exista un cinism in poemul tau, si asta accentueaza gravitatea spunerii, a celor spuse.La inceput vorbesti despre cadere cu seninatate si asumare iar in final marturisesti ca, de fapt, cautarea fericirii si nimicurile dorite sunt cele care provoaca aceasta cadere.De aceea tonul usor lucid al celui care cunoaste mai mult chiar despre raul din jur decat chiar cei care il traiesc.Frumoasa ipostaza de papusar din poemul tau, asta farmeca

(doar) ultima strofa are intr-adevar forta (poetica), detasandu-se de restu\' poemului.
\"unii se aruncă în prăpăstii / cu dinții bine strânși / de pulpana fericirii\"; ti-a reusit

cu stima, Cornel Stefan Ghica

Aida - Cinism, da. Îndreptat impotriva mea, dar ajuns după ce a făcut stație în gările \"umanității\". Cunosc multe despre rău doar pentru că l-am trăit, l-am făcut și mi-a fost făcut. Când a fost să-mi imaginez răul, am rămas doar un naiv. Mă bucur că ți-a plăcut poemul.

Cornel - E bine că nu ți-ai pierdut timpul de pomană și-ai găsit ceva care are forță :). Mulțumesc de semn.