Poveste cu lazări

N-am un prieten. Toți sunt prea umani, nu pot face minuni și nici nu-mi pot ierta păcatele în timp util. Noroc că citeam ieri o carte, am scos de acolo un personaj, lăsînd povestea cu pîinile și pe cea cu Lazăr copiilor ce n-au jucării, și am păstrat iertarea și sentimentul de siguranță. Acum mă bate gîndul să-i iau și o lesă și să-l duc în parc ca să se joace cu prietenii celorlalți.