Poezie
Un val
fără țărm
2 min lectură·
Mediu
unde vrei să mă-ntorci înapoi
unde vrei să mă duci înainte
tu nu știi că-n povestea mea - timpul
e un șir nesfârșit de cuvinte?
sunt un val fără țărm pe ocean întâlnit
când cu razele-i Luna îl cheamă
îți pare simțindu-l un strigăt șoptit
îl știi tu, dar încă ți-e teamă
și barca se-nclină, în brațele-i reci
ai fost pentru o clpă - regină
dar valul acela, vezi tu a murit
un altul acum te alină
te întrebi în ce loc se va naște din nou
albatroșilor prada cea vie
le aduce în schimbul unei lacrimi de sare
purtată pe aripi în zbor - cine știe...
sunt un val fără țărm pe ocean întâlnit
ca o trecere-a Lunii în oglinzi muritoare
a fost poate ultimul strigăt șoptit
sau mâine se naște-ntr-o altă chemare
te-ntrebi dar, ce barcă se-nclină acum
în bratele-i reci - ce regină...
te întrebi dacă atunci într-o clipă - a murit
sau încă departe în larguri suspină
dar valul ce-l ști e un vers - un descânt
cât poți să pătrunzi cu privirea grabită
copilă, nu simți în adânc
ce uriaș oceanul ridică...
unde vrei să mă-ntorci înapoi
unde vrei să mă duci înainte
tu nu știi că-n povestea mea - timpul
e un șir nesfârșit de cuvinte?
003.170
0