Poezie
Niciunde
1 min lectură·
Mediu
Stăteam pe marginea sufletelor noastre
Cu mâinile întinse, peste prăpastie, unul spre celălalt
Ca și cum nu ne-am fi întâlnit niciodată
Am fi putut zbura, dar aripile noastre întinse
Ar fi trecut prin inima celor de lângă noi
Și nu-i iubim într-atât încât să-i ucidem… de aproape
Îi vom lăsa să sufere aruncându-ne în gol, unul spre celălalt
Tăind în cădere chipul zeului nostru
Cu o singură lacrimă… pentru amândoi
În aceași poveste de noapte târzie
Pe care mulți alții au trăit-o înaintea noastră
Fără să înțelegem că lacrima aceea, dincolo de noi
Nu cade niciunde
013013
0
AA