Poezie
Noi
1 min lectură·
Mediu
Stânca rezemată, cu frică, în mare
plângea cu lacrimi de nisip,
valul, ca o altă iubire, se spărgea
cu lacrimi de sare
sculptându-și veșnicia-n mistere
murind împreună în mare
val și stâncă-n aceeași
ne-ngăduită îmbrățișare
001356
0
