bidi

nici măcar fiica ta nu mai e pe de-a-ntregul

acum mai e și nevasta lui

își împart bucuriile și necazul

mângâierile și cearta

își împart torentele voastre bucăți din ea

să o duceți departe

fiecare pe altă corabie

s-o cercetați să o stiți s-o aveți

nici măcar nevasta lui nu e îndeajuns

câte un gest i se mai pierde pe drum

să-l culeagă trecătorul întâmplat pe acolo

și n-o să știi niciodată (el da că în fiecare seară la bilanț ea e tot mai împuținată de ea mai uită un cuvânt o mângâiere (ah o țin și acum în mână cum pulsează proaspătă și vie ca o mușcătură rămasă înfiptă-n obraz (nu și-a mai luat-o din mine niciodată de-atunci)) ochii nu-i mai zâmbesc amănunțit ce să mai întotdeauna ea iese în minus)

nici măcar s-o culeg toată nu mai pot

adun crâmpeie pe care le pierde din ea

undeva către mine

și strâng laolaltă tot ce nu-i fiica ei și nevas… în fine a lui

să o port în mine întreagă