colecția de vise

mă aflu printre strângătorii de vieți peticite

viața funcționează aiurea aici în haltele păstrate între un lucru și altul între

o culoare și-un alb-negru facil și vechi până la nostalgie

caii zburdă prin aer cu nesațul înălțimilor cotropite

mâinile se ating de pielea încrustată cu amintiri e un coșmar întreg al durerii fericite

l-ai plâns o zi întreagă fiindcă ți-a declarat dragostea lui suculentă

de ce eu pentru ce să suport atâta-mplinire

pe-aici te-am văzut întâia oară cum văruiai distanțele într-un alb egal sieși

cumplit de întins până se anihila de propriu-i nesfârșit

nuanțele de apropiere prindeau contur răsăreau astfel clipe șoapte

toată recuzita unei strângeri în brațe

într-un papuc un popas și-aștepta rândul o relativizare a mișcării neîncepută încă

și moartea de-un verde intens ah moartea această metresă a noastră

niciodată iubită

te-aș fi putut afla tânără și-nnoptată dacă aș fi avut răbdarea să sfârșesc

degrabă colecția asta de întreținere

însă

așteptarea ta se zbârcește de ani totdeauna îmbătrânești mai devreme decât am dori

hârcă pliată-n suspansuri

am putea trece iute să n-o vedem să nu ne vadă să visăm că așa ceva nu există

un vis unde visul este propria sa colecție a negării

mă aflu printre poverile cu miros de înfrângeri și bucurii răzlețite

aici caii ar putea să zboare până ce

n-ar mai putea fi nimic de colecționat înăuntru