Poezie

Seară... în miezul nopții

1 min lectură·4 mai 2004

Mediu

Ce-ar fi...

.- mi-am zis într-o doară -

să stric miezul acestei nopți

privind ceara de pe marginea

ferestrei crăpată

uitând lumânarea aprinsă

la ea în casă?...

Ar fi putut însemna orice:

Privirea cu care săgetând-o

mi-aș uita trecutul...

sau hiena năvălind

în timp ce-aș gândi răzvrătirea...

În seara aceea am iubit-o...

Spre zori însă...

în loc să îi cânt „Primăvara” de Vivaldi

am folosofat pe tema Destinului,

pomenindu-i de Beethoven

pentru a mă uita definitiv...

Am plecat cu speranța

că n-a înțeles mare lucru

strivind fitilul lumânării

între degete...

în clipa în care s-a făcut întuneric

am tresărit...

apoi am fredonat „Oda bucuriei” pe drum

înspre ale mele...

când am deschis ochii

eram la masa de scris

ca o pagină albă!

Desenam fereastra luminată

de la etajul unu... cred...

002.355

cristian balint. “Seară... în miezul nopții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-balint/poezie/72423/seara-in-miezul-noptii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.