Cristi Popa

Deșteaptă-te Țepeș, Și ia-ți lânga tron Și fă din ăst Președinte Un mândru bufon! Ridică-te tu acuma Și fă dreptate De-acești farisei Ce nu-i doare-n spate. Înalță în piață Falnici

3 trepte-am coborât, Chiar de mi s-a părut urât! Dar cum știu că-i necesar, Să cobori pentru-a urca iar... Am coborât cu bună știință Doar suișul fiind a mea dorință! Dar... vai! A mea

Mă uit pe geam La vremea de-afară. Frig și ploi O noua toamnă, A venit peste noi. Zi mohorâtă Cer înnourat Speranțe deșarte Într-un viitor Prea-ntunecat. Stau și mă uit Privesc în

Undeva… Departe, Într-un loc ascuns, Într-un loc tainic și de nepătruns, E zidită, Pentru a nu mai fi privită… Inima mea! Undeva… Sus, Pe cer către apus, Printre nori și mii de stele

Plouă cu soare, Nimica nu văd acuma în zare. Decât soare și ploi, Oameni trecând grăbiți prin noroi. Aburul pământului Lunecând pe calea gândului. Figuri întristate Privind la ploaia ce

Vino și plângi acum… Pe umărul meu! Iți promit că apoi, Nu iți va mai fi Totul așa de greu! Vino și plângi acum… Pe umărul meu! Căci oameni ce-n viață, Vor să lovească, Dușmani ce-n

Vânt și ploi Trăim în noroi Praf în gât Afară-i frig și urăt Gropi neastupate Simt cum roata-mi bate Stau și aștept la un semafor Rândunele vin acuma în zbor Primăvara încearcă să vie Cine

Acesta este un pamflet… și trebuie tratat ca atare! (dar cum se bazează pe fapte reale…, fiecare este liber să înțeleagă ce dorește, și să acționeze în consecință Fundamentare După revoluție, au

Am murit… Totul este negru-n jur. Simt furnicături in corp. Totul tremură in jurul meu de zici că-i un fel de cutremur. Tremură si freamătă de zor, simt cum cobor vertiginos intr-o spirală căruia

În urmă cu mulți ani, Bucureștiul (și nu era singurul oraș!) era invadat de haite de câini. Mare parte din ei veniseră la oraș, odată cu izgonirea din satele demolate de regimul de tristă amintire ce

Cruci Candele aprinse Lumânări și rugi Lume multă… Cu “cățel și purcel” S-a dat dezlegare la ouă și miel. Mese bogate se strânge soră cu frate părinți și bunici se strâng la masă

Într-o zi la grădiniță, Tocmai dup-o tocăniță Venii o educatoare Ca să-mi zică… la culcare! Ce făcui domniță dragă? Cum de-am reușit eu oare Să supăr o educatoare? Când… Auzi măi

S-a urcat pe Tron Un mândru bufon! Ce a considerat După ce Domnia Sa a aflat Că e Președinte! (Chiar de el… nu are minte!) Că poate fura și Poporul a subjuga… Făr-a crăpa! Dar el, vai!... nu

Ce este...? Divorțul=despărțire (uneori temporară!) a 2 oameni ce și-au unit destinele, care și-au promis în fața D-lui credință veșnică. Până când moartea ne va despărți...! În timpurile de