tiparele nopţii se ţes
pe lungi tăceri învelite în dorinţe.
n-am ştiut
că atunci când începi să respiri
rămâi descălţat de candoare.
am căzut
de când ecoul umbrei tale
a coincis cu toate vocile
Prinde-mi cuțitul din mână și smulge-mi paharul cu otravă, oricum e gol.
Adormi lângă mine și nu mă lăsa să visez! Nu mai pot să văd fantoma privirii tale și otrava buzelor tale.
Nu mă lăsa să
Cum aș putea să îți arăt o oglindă? Cum să te fac să vezi? De ce am ajuns aici? De ce iubirea asta ce a trecut prin atâtea moare? De ce ani de zile am suferit pentru distanța dintre noi pentru ca
Fericirea de moment nu ajută la nimic! Trăiești asemenea momente încă de când ești copil.
Adevărata fericire o simți atunci când te uiți în ochii ei, când îi vezi cum se uită înapoi la tine, când
Să te schimb cu un alt soare? Ar fi în zadar, nimic nu strălucește ca tine. Reușești să luminezi cea mai întunecată lună, creezi un haos printre stelele singuratice, făcându-le să își piardă propria
Făptură mică, aproape am uitat cum e să te am lângă mine, să te privesc atunci când te joci, să te liniștesc atunci când plângi. Pare că au trecut milioane de ani, mă simt atât de bătrân,
Regăsesc în cămară cutia prăfuită, plină de amintiri, puritate și inocență...au trecut șapte sute de mii de respirații de atunci, un milion de gânduri. Mă încearcă un sentiment mult prea cunoscut. Mă