Mediu
Prinde-mi cuțitul din mână și smulge-mi paharul cu otravă, oricum e gol.
Adormi lângă mine și nu mă lăsa să visez! Nu mai pot să văd fantoma privirii tale și otrava buzelor tale.
Nu mă lăsa să adorm, injectează-mi durerea, ține-mă în viață, în suferință, lasă-mă să mă agăț de speranța ce o lași în urma ta.
Rătăcește-mă în lipsa ta, lasă-mă să mă găsesc în această frică și solitudine.
Învață-mă să respir fără tine, ajută-mă să uit o viață, o lume, un Univers.
Rupe-mi acordul de chiară din cântecul inimii și lasă-mă orb, urcă-mă pe un nor și lasă-mă să-mi plâng ploaia.
Ascultă-mi ultima suflare și nu-mi uita zâmbetul, visează-ne iubirea și lasă ura să mă ucidă.
Descompune-mă în mii de voci triste, acoperă-mă în inocență și nu lăsa nimic să mă atingă.
Uită-mă în răsăritul durerii și iubește-mă în apusul sentimentelor.
Arde-mi privirea cu ochii tăi și trimite-mă în cele mai adânci coșmaruri.
Arată-mi pașii spre noi, aruncă-mă în cele mai adânci suspine și arde-mi drumul înapoi acasă.
Strigă-mi durerea și topește-mi lacrima ce ne distruge patul puțin câte puțin.
Adună-mi inima din cele mai adânci ape și arunc-o în focul soarelui, martorul dragostei noastre pure.
Sărută-mi tristețea și lasă-mă să zbor spre albastru cu aripi sfâșiate.
Minte-mi roșul ochilor și ascunde-ți glasul în umbra mea pentru nopțile cu lună plină.
Ascunde-te printre stelele singuratice și lasă-mă să îți găsesc gingășia sublimă în amurgul rece.
Distruge-mi zidul de îndoieli și închide-mi ochii cu mii de șoapte dulci.
Trezește-mă în vara noastră caldă și dăruiește-mi ochii tăi perfecți în lumea viselor mele singuratice.
Dă-mi ultimul sărut și ascunde-l în zborul păsărilor călătoare, să îl pot primi în acel martie al nostru, unic, minunat!
Fugi departe de gălăgia inimii mele și îneacă-mă în valurile sărate ce ne-au dus amintirile departe, unde nu le mai pot ajunge.
Râzi ca și cum ar fi prima noastră zi și plângi ca și cum nu te voi mai atinge niciodată.
Deghizează-te în noapte, așteaptă-mă să mă trezesc din lumea noastră și nu pleca!
Oricum, a rămas doar umbra, am murit...
001.289
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristi
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 346
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristi. “Ultimul 22.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristi-0040248/jurnal/14047157/ultimul-22Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
