Crina Albu

tu șarpe când sap îmi spui că sunt vierme poate ți-e frică de lama ascuțită a singurătății mele ruptă de zgomotul infernal al măștilor tale multicolore simți pe limbă aerul strigătului

închinători roiesc în jurul turnului babel e trendy .............................. faceți ca noi noi cunoaștem ce e în lună și-n stele noi putem prevesti viitorul doar noi

Dumnezeu râde cu gura până la urechi de cum încerc să-l îngrămădesc sub pălăria de soare ca pe firele mele rebele de păr uite mă mănâncă nasul uns deși uleiul e cu factor de protecție

sub cortina de struguri găleata o umplu cu ciorchine castel se desprind mai ușor când tragi de codiță în sensul invers e important să nu împrăștii bobițele zemoase pe jos torn în

ce aș putea să vă spun când sub pletele mele umbrele dansează luminile pătrund în valuri cine dorește să vină să bea din cupa dimineții picăturile concepute în întunericul adânc strălucesc

sufletul poetului are acces în lumile subtile scoate lumini și umbre din pliurile timpului le așează pe rafturi poftiți serviți-vă avem puf de păpădii ploi de vise cu raze de

de multe ori mi-am zis că-mi voi urmări ușile am auzit că îmi pot zbura păsările în cuiburi străine să clocească ouă de viperă între zidurile policrome ale orașului și la întoarcere pe

flacăra e stinsă de mult ți-ai dori să mai apeși pe telecomandă să sar într-un picior nu mă țin cu amândouă mâinile strunesc aceste baloane imense cu heliu plutesc în apele mele

iau din partea stângă această cărămidă mare cu două mâini din două mâini și o dau în dreapta în alte două mâini ca-ntr-o horă mă răsucesc unu doi unu doi nu cu coate ascuțite și cioburi se

calea crucii o descoperim pășind nu prin datarea cu carbon copilul nu citește instrucțiuni când învață să meargă îi întindem un deget și râde clipele fericite cu rădăcina în

îți vine să spargi cu toporul butuci de vie să te simți cu hohote de plâns în inimă de râs în ochi și pe buze miere și lapte când înoți în veninul dintre moarte și viață să bată clopotele

O Doamne Te-aș întreba despre iubire dacă se învață ori se primește am auzit că se dăruiește dar cum aș putea să dau ceva ce nu am sunt un bulgăre de gheață mă rostogolesc pe

cotropită sfârtecată de cei șapte ochi care cutrieră pământul unde mă voi ascunde când bucătăriile buncărelor ticsite cu de toate mi-au ajuns diamante șlefuite montate în coarnele

Bate vântul, se leagănă copacii Și troienele se spulberă. Acum Noi așteptăm cuminți să vină magii, Înspre Betleem să ne arate-un drum. De viscol nu ne temem, ori de foame; Noi știm că ne

fereastra de acum zeci sau mii de ani e vie în amintire aceiași fulgi cad lin ca-într-un film cu încetinitorul atunci te așteptam acum deja ești pe altă planetă plutești nu mai ești

uff mașina asta rupe ața și pixul scrie numai prostii greu e Doamne la cincizeci de ani să te reprofilezi criza asta de memorie iar am uitat să-mi iau comprimatele efervescente de

am îmbrățișat Crucea Ta colac pe apele mele frica se scufundă bolborosind la tatăl lui duhul adâncului încă mă clatin jumătate piatră jumătate om fă o minune în zare e clipa când

în ceața din piață o paiață caută rață și verdeață vecina cântă la trompetă suflă în omletă este vedetă șefă de scară superioritate clară s-a spart o conductă am dat-o în bară iară visez o