cretu alexandru

Ce as putea sa-ti spun, cand ochii tai se plec? Ca in al lor albastru as vrea sa ma innec? C-a gurii tale soapte as sta sa le ascult O vesnicie-ntreaga si poate chiar mai mult? Ce as putea

As vrea sa fiu maret si solitar, Si-n zbor nebun cu gandul sa ma-ntrec, Prin cerul plin de stele sa ratacesc hoinar Si-n ochiul cel albastru al marii sa ma-nnec. As vrea sa sorb din soare

n-a fost decat ceva indefinit ceva aproape sacru si mai mult profan aproape ireal si totusi perceptibil ca un zambet in noapte sau ca un acord de strune amortite n-a fost decat ecoul stins al

Tu parca esti ispita intrupata, Cu ochii mari si tristi, cu buze moi, Cu pielea-ti alba, cu umerii tai goi M-ai fermecat indata. Tu parca esti o zana intristata, Venita din povesti cu

Pastreaza-ma , iubito, in inima ta, Sa fiu mereu cu tine, Alege-ti din genuni o stea, Gandindu-te la mine. Sa fie a ta, numai a ta, Sa o privesti sclipind, Sa fie ca dragostea mea, In noapte

Ti-as fi-nchinat, zeita, fericirea, Pe-altarul dragostei o vecie-arzand, De-ai fi cerut ofranda si iubirea, Ti-as fi jertfit-o far\'un cuvant. Ti-as fi-mpletit din vise o cununa Pe fruntea ta

Ea este frumoasa ca un cant, Ca o frunza purtata de vant, Frumoasa ca un zambet trecator, Ca o soapta suava de amor. Ea este frumoasa ca un crin, Ea este icoana la care ma inchin, Ea este

Si te-am visat trecand , Iubire, Purtand pe buza ta sarutul infinit, Parfum de primavara si dulci infiorari, Si in candoarea trista a blandei inserari O lacrima ce-si plange zadarnicul

noi,ratacitorii, suntem sortiti sa ne purtam poverile de ratacitoare ganduri prin lumea lacrimilor albastre incremenite in visare

visez sa ma sinucid intr-un mod cu totul original aruncandu-ma in cuvinte sa-mi inec lacrimile tristetea si moartea surasul Ei si un sarut fugar in infinitul unei clipe

Te-ai despartit de mine c-un suras ironic Pe buza ta fluturand usor, Si cand iubirea ta credeam ca o sa tina vesnic, N-a fost decat un scurt si trecator amor. Banal si el ca toate cele Ce-n

Te vreau langa mine, din straluciri de stele S-aprinzi din nou in suflet iubirea vietii mele, Sa creasca-n amintire, din dor si din tacere, Din visul meu sa creasca, salbatica durere. Dorinta

Din ce sclipiri de stele ai aparut, iubito? Din ce senin albastru, din ce afunde zari Apari in viata-mi trista ce inca n-am trait-o Si m-amagesti mereu cu-a tale dulci chemari? Din ce lumini

Cu bratele-ti de gheata tu m-ai cuprins, Iubire, Cu bratele-ti de vant, cu bratele-ti de foc, Cu gheare lungi te-ai prins de amintire, Iubire fara viata si fara de noroc. Cu bratele-ti de dor,

Poate vei fi iubita mea intr-o zi, Si vei veni candva, neasteptata, Si-mi vei zambi Cu-nfiorarea dulcelui pacat In buza ta de-a pururi incrustata. Poate vei fi iubita mea intr-o zi, Cand voi

M-ai invatat sa-ti spun \"te iubesc\" fara cuvinte cand zilele isi culcau albastrul infinit in crepusculul aureolat din ochii tai M-ai invatat sa-ti spun \"te iubesc\" din priviri rugatoare

chiar daca cuvintele mincinoase imi vor spune nu sfidand chemarea inimii indragostite si bratele-ti moi in piept mi-le vei pune schitand un slab si-amagitor refuz ochii tai te vor trada si-mi

dincolo de cuvinte un vid absolut absoarbe franturi de viata si de vise lacrimi ce zambesc, zambete ce plang mistere dezgolite si jumatati de soapte si noi doi mana in mana ochi in

Am ascultat tacerea noptii blande, Suavul ei parfum eu l-am simtit in nari, Si tremurul molatic al frunzelor plapande Chemari trezeau in pieptu-mi, a inimii chemari. E dragostea un vis ce

Mi-e viata ca o noapte, si-n ea Ai rasarit tu, o stea, Lumina din lumina renascand, Pe lumea mea de visuri stapanind. Mi-e viata ca un zambet inflorit Pe un obraz de lacrimi vestejit,

Mi-e dor de ochii tai frumosi Ca cerul de senini, Atat de mari si luminosi, Dar de tristete plini. Mi-e dor de mangaierea ta, De-o soapta de iubire, De tot ce n-am putut avea, Mi-e

De negrul Styx tu te-nconjori ascetic Visand, cu dragostea-n priviri, Cu sanul alb vibrand frenetic De dorul tainicei iubiri. Si in a Lethei rece unda Iti speli pacatul savarsit. Uitarea, ca

ma gandesc uneori cum ar fi dac-as sari spectaculos si acrobatic in gol ar urma caderea lunga interminabila nesfarsita cadere in absolut apoi... m-as vedea zacand cu imaginea Ei

din gradina iubitei mi-am cules cuvintele pentru un mic-dejun poetic adverbele le-am luat din freamatul copacilor interjectiile le-am gasit risipite printre ierburile fosnind domol sub