Poezii

Ce as putea sa-ti spun, cand ochii tai se plec? Ca in al lor albastru as vrea sa ma innec? C-a gurii tale soapte as sta sa le ascult O vesnicie-ntreaga si poate chiar mai mult? Ce as putea

As vrea sa fiu maret si solitar, Si-n zbor nebun cu gandul sa ma-ntrec, Prin cerul plin de stele sa ratacesc hoinar Si-n ochiul cel albastru al marii sa ma-nnec. As vrea sa sorb din soare

n-a fost decat ceva indefinit ceva aproape sacru si mai mult profan aproape ireal si totusi perceptibil ca un zambet in noapte sau ca un acord de strune amortite n-a fost decat ecoul stins al

Tu parca esti ispita intrupata, Cu ochii mari si tristi, cu buze moi, Cu pielea-ti alba, cu umerii tai goi M-ai fermecat indata. Tu parca esti o zana intristata, Venita din povesti cu

Pastreaza-ma , iubito, in inima ta, Sa fiu mereu cu tine, Alege-ti din genuni o stea, Gandindu-te la mine. Sa fie a ta, numai a ta, Sa o privesti sclipind, Sa fie ca dragostea mea, In noapte

Ti-as fi-nchinat, zeita, fericirea, Pe-altarul dragostei o vecie-arzand, De-ai fi cerut ofranda si iubirea, Ti-as fi jertfit-o far\'un cuvant. Ti-as fi-mpletit din vise o cununa Pe fruntea ta

Ea este frumoasa ca un cant, Ca o frunza purtata de vant, Frumoasa ca un zambet trecator, Ca o soapta suava de amor. Ea este frumoasa ca un crin, Ea este icoana la care ma inchin, Ea este

Si te-am visat trecand , Iubire, Purtand pe buza ta sarutul infinit, Parfum de primavara si dulci infiorari, Si in candoarea trista a blandei inserari O lacrima ce-si plange zadarnicul

noi,ratacitorii, suntem sortiti sa ne purtam poverile de ratacitoare ganduri prin lumea lacrimilor albastre incremenite in visare

visez sa ma sinucid intr-un mod cu totul original aruncandu-ma in cuvinte sa-mi inec lacrimile tristetea si moartea surasul Ei si un sarut fugar in infinitul unei clipe

Te-ai despartit de mine c-un suras ironic Pe buza ta fluturand usor, Si cand iubirea ta credeam ca o sa tina vesnic, N-a fost decat un scurt si trecator amor. Banal si el ca toate cele Ce-n

Te vreau langa mine, din straluciri de stele S-aprinzi din nou in suflet iubirea vietii mele, Sa creasca-n amintire, din dor si din tacere, Din visul meu sa creasca, salbatica durere. Dorinta

Din ce sclipiri de stele ai aparut, iubito? Din ce senin albastru, din ce afunde zari Apari in viata-mi trista ce inca n-am trait-o Si m-amagesti mereu cu-a tale dulci chemari? Din ce lumini

Cu bratele-ti de gheata tu m-ai cuprins, Iubire, Cu bratele-ti de vant, cu bratele-ti de foc, Cu gheare lungi te-ai prins de amintire, Iubire fara viata si fara de noroc. Cu bratele-ti de dor,

Poate vei fi iubita mea intr-o zi, Si vei veni candva, neasteptata, Si-mi vei zambi Cu-nfiorarea dulcelui pacat In buza ta de-a pururi incrustata. Poate vei fi iubita mea intr-o zi, Cand voi

M-ai invatat sa-ti spun \"te iubesc\" fara cuvinte cand zilele isi culcau albastrul infinit in crepusculul aureolat din ochii tai M-ai invatat sa-ti spun \"te iubesc\" din priviri rugatoare

chiar daca cuvintele mincinoase imi vor spune nu sfidand chemarea inimii indragostite si bratele-ti moi in piept mi-le vei pune schitand un slab si-amagitor refuz ochii tai te vor trada si-mi

dincolo de cuvinte un vid absolut absoarbe franturi de viata si de vise lacrimi ce zambesc, zambete ce plang mistere dezgolite si jumatati de soapte si noi doi mana in mana ochi in

Am ascultat tacerea noptii blande, Suavul ei parfum eu l-am simtit in nari, Si tremurul molatic al frunzelor plapande Chemari trezeau in pieptu-mi, a inimii chemari. E dragostea un vis ce

Mi-e viata ca o noapte, si-n ea Ai rasarit tu, o stea, Lumina din lumina renascand, Pe lumea mea de visuri stapanind. Mi-e viata ca un zambet inflorit Pe un obraz de lacrimi vestejit,

Mi-e dor de ochii tai frumosi Ca cerul de senini, Atat de mari si luminosi, Dar de tristete plini. Mi-e dor de mangaierea ta, De-o soapta de iubire, De tot ce n-am putut avea, Mi-e

De negrul Styx tu te-nconjori ascetic Visand, cu dragostea-n priviri, Cu sanul alb vibrand frenetic De dorul tainicei iubiri. Si in a Lethei rece unda Iti speli pacatul savarsit. Uitarea, ca

ma gandesc uneori cum ar fi dac-as sari spectaculos si acrobatic in gol ar urma caderea lunga interminabila nesfarsita cadere in absolut apoi... m-as vedea zacand cu imaginea Ei

din gradina iubitei mi-am cules cuvintele pentru un mic-dejun poetic adverbele le-am luat din freamatul copacilor interjectiile le-am gasit risipite printre ierburile fosnind domol sub

sarut urma pasilor tai mici in nisipul imbratisat de valuri si astept in fiecare clipa un val care sa stearga urma pasilor tai mici din nisipul imbratisat de valuri

ochii mei mai sunt inca plini de lacrimi amare si limpezi nezvantate nici de mangaierea soarelui nici de imbratisarea suava a florilor nici de freamatul copacilor sunt lacrimi ce inca mai

E anotimpul tristului amurg, Cand visele nu devin realitate, Si-al ploilor de lacrimi care curg Din ochii incercanati de pacate. E anotimpul tristului amor, Al dulcilor iluzii

Sunt tanar inca , dar batran, si viata isi toarce mai departe firul ei, dar moartea o simt mai aproape de mine ca niciodata. Sunt tanar inca, dar batran, caci imi lipseste lumina ce vraja da

cand sufletu-mi plange cu lacrimi de sange tasnite din inima-mi ranita de moarte si iubirea-mi se stinge palpaind incet, atunci te chem sa vii si cu suflarea ta inmiresmata sa sufli

Acolo, undeva, in fantasticele vise Ce-mi bantuie creierul amortit Esti tu, frumoasa aratare Cu par de aur despletit. Si ochii tai incet ma-ndeamna Sa uit de viata-mi ca un chin Sa uit

Iubirea-i ca un zbor de fluturi catre soare, Ca un vis ce nu se va implini nicicand, E o lunga, zadarnica asteptare A unui semn, privire, sau cuvant. Iubirea-i patima ce te-nfioara Cand o

Saruta-ma noaptea, iubito, saruta-ma noaptea, cand stelele se oglindesc in ochii tai, si paru-ti se revarsa in cascade de aur pe umerii infiorati si vantul, copacii, luna, pamantul, toate

As vrea sa zbor prin cerul albastru al ochilor tai sa ma cufund in nemarginirea lor ca intr-un ocean de lacrimi si impreuna sa ne contopim in Eternitate.

as vrea sa-ti pot da aripi sa poti zbura in sus, tot mai sus spre sufletul meu dus in departate zari acolo, prin dureri sa-mi cauti iubirea ce a murit. s-o reinvii c-un cantec

E poezie in mersu-i unduios, Si-n glasu-i cu suspine Care-mi sopteste duios: -Vino cu mine! . E poezie in ochii-i albastri Ca cerul senin, Ce stralucesc umezi, ca doi astri, La care

Iubirea-i ca un mar rasarit in sufletul nostru dintr-o samanta uitata de Dumnezeu in trupul pacatos al lui Adam si merele sunt frumoase si stralucitoare, dar unele sunt dulci, iar

As vrea sa fiu o stanca de piatra, fara ochi, fara urechi, fara inima, o stanca doar. Vremea sa treaca pe langa mine ca un fluviu imens. Ani, secole, milenii de durere, de vaiete

M-am ratacit prin imensele constelatii ale Gandirii, m-am cufundat in marea albastra de Cuvinte, m-am lasat vrajit de frumusetea Vietii, si am renuntat sa te mai caut, Iubire. M-am

Cand ma gandesc la tine, ireala zeitate, La parul tau de aur, la ochii luminosi Ca doua stele-n noapte,ce stralucesc curate, Ca doua flori albastre, mereu tot mai frumosi, Atunci intreaga

Am intrebat odata pe un romantic ce este iubirea, el mi-a raspuns ca iubirea este ca un ghiocel ce rasare atunci cand in sufletul tau este primavara. Dar nu am inteles ce este

Albastru Alb Galben Rosu sunt culori, sunt culori ce-ti invaluie fiinta, se impletesc in tine ca intr-un curcubeu stralucitor ivit dupa o ploaie de lacrimi. Oare ce pictor maiestrit a