Cantec de leagan
Foaie verde soare
Cinci pitici la pescuit
Frig in beci de saracie
Noi privim spre mai daunazi
Frunza verde trei lulele
Focul arde-n paie ude
Telefonul suna
Teama
Atunci când noi respingem pe-alții
Sau îi declarăm învinși
Facem asta tot de teama
De a nu fi și noi respinși
Judecăm pe alții crunt
Judecăm chiar și pe frați
Tot de teama să nu
Poeților
Au nu este apa apă care apă a fost mereu
Ce pământul ni-l adapă cum a dat-o Dumnezeu?
Atunci de ce toate încearcă să se facă apă plată
Scriind versuri ne-nțelese nici de ei măcar
Somn geometric
Simt negru cum mă alb
Pe lângă verde-albastru
Rotund privind în cerc
Pătrat mă doare capul
Plouă-n sus cu soare noaptea
Udă pixul și parcarea
Muntele din groapa
Prostia
Culegem roada încolțită dintr-un grăunte de prostie
Și ne hrănim cu ea copiii mai semănând încă o mie
Nu credeam că sunt pe mare și purtat sunt de a ei valuri
Dar am înțeles când
Cine vrea?
Cine vrea să mă omoare
Să o facă cât sunt viu
Altfel nu mai are rost
După moarte să întrebe
El sperând să mă omoare
Dacă viu am să mai fiu
Cine vrea să mai trăiesc
Mă ajute
Toate vorbele pe care
Le credeam mai ieri destepte
Si traind cu sensul lor,
Stiam ca-s vorbe intelepte
Dar cand am vrut sa le rostesc
Nu am gasit nici o placere
Caci toate vorbele acelea
E usor sa fii roman
Daca esti la tine acasa
In casa ta nu esti strain
Cand cu romanii stai la masa
Tu, roman din Romania
Cand plangeai plangeai acasa
Noi plangeam printre straini
Acum nu
Romaneste m-am nascut
Si romaneste am zis \"Mama!\"
Romaneste am crescut
Si romaneste mi-am dat seama
Romaneste au vorbit
Parintii mei inrtuna
Romaneste voi vorbi
Si azi, si maine,